În noiembrie 2007, Grupul interguvernamental privind schimbările climatice al ONU (IPCC) a finalizat cel de-al patrulea Raport de evaluare (AR4) care însumează şase ani de cercetare şi analiză ştiinţifică riguroasă a modului de schimbare a climatului.
Cu siguranţă, acest raport de referinţă nu va avea ultimul cuvânt în dezbaterea pe tema schimbărilor climatice, dar demonstrează, fără nicio îndoială, faptul că emisiile de gaze cu efect de seră generate de activitatea umană sunt cauza încălzirii globale care ar putea avea un efect devastator asupra oamenilor, economiilor şi mediului.
În 2007, IPCC împreună cu fostul vicepreşedinte al SUA Al Gore au primit Premiul Nobel pentru Pace, unul dintre cele mai prestigioase distincţii din lume, ca semn al recunoaşterii eforturilor lor pentru extinderea cunoştinţelor noastre despre schimbările climatice determinate de oameni şi pentru iniţierea de acţiuni de combatere a acestora. Premiul pentru Pace subliniază dimensiunea la care schimbările climatice sunt recunoscute ca o ameninţare pentru securitatea globală.
Al Gore este câştigătorul unui Oscar pentru documentarul său revoluţionar „An Inconvenient Truth”. Filmul a transmis milioanelor de persoane din lume pericolele schimbărilor climatice. Iată-l:
IPCC a fost înfiinţat în 1988 şi reuneşte opiniile a 2500 de experţi şi oameni de ştiinţă renumiţi la nivel mondial. În 2007, grupul a publicat trei analize detaliate privind ultimele descoperiri ştiinţifice din domeniul schimbărilor climatice, impactul lor potenţial şi modalităţile de diminuare a acestora. Raportul final de sinteză, publicat în noiembrie 2007, îmbină cele trei componente ale AR4. Capacitatea de influenţă a IPCC-ului provine din rigoarea abordărilor sale ştiinţifice. Autorii rapoartelor lucrează independent de autorităţile guvernamentale şi nu sunt plătiţi pentru anii lor de muncă dedicată.
Un adevăr periculos
Ce conţine raportul de sinteză al IPCC? Confirmă faptul că schimbările climatice sunt o realitate. De exemplu:
- 11 din ultimii 12 ani au fost cei mai calzi din istorie;
- viteza de creştere a nivelului mării aproape s-a dublat, de la 18 cm/100 de ani în perioada 1961-2003 la 31 cm/100 de ani în perioada 1993-2003, fiind accelerată de topirea gheţarilor şi a gheţii arctice;
- datele primite de la sateliţi indică o micşorare a gheţii marine arctice cu 2,7% per deceniu încă din 1978;
- nopţile răcoroase şi îngheţurile sunt mai rare, iar valurile de căldură mai frecvente;
Temperaturile continuă să crească într-un ritm alert. Pe parcursul ultimilor 100 de ani, temperatura medie globală a crescut cu 0,74%. Dacă emisiile de gaze cu efect de seră continuă să crească în ritmul actual, spre sfârşitul acestui secol planeta noastră va fi mai caldă cu o valoare cuprinsă între 1,8ºC şi 4,0ºC decât la momentul de faţă. În cel mai rău caz, temperatura planetei poate creşte cu 6,4°C. Chiar şi valoarea cea mai mică a variaţiei de temperatură poate reprezenta o schimbare rapidă şi de anvergură, în faţa căreia multe specii şi ecosisteme vor întâmpina probleme de adaptare.
- pe parcursul ultimului secol, cantităţile de precipitaţii au crescut în ţările nordice, dar au scăzut în zona mediteraneană, Africa şi Asia de Sud, extinzând zonele de secetă.
Grupul nu intenţionează să-şi exagereze concluziile, prin urmare, se urmăreşte o calibrare atentă a certitudinilor. Astfel, atunci când raportul declară cu un „grad înalt de siguranţă” că încălzirea globală se datorează activităţilor umane, în termeni ştiinţifici, acest lucru este aproape o certitudine. Emisiile de gaze cu efect de seră, produse de activităţile umane, au înregistrat o creştere masivă de 70% la nivel mondial începând din 1970, rezultând în concentraţii de dioxid de carbon (CO2) şi de metan (CH4) care depăşesc de departe nivelurile naturale găsite în atmosferă în ultimii 650 000 de ani.
Consecinţele
Într-adevăr, consecinţele ar putea fi devastatoare. Dovezile atrag atenţia asupra creşterii numărului de furtuni şi cicloni tropicali în emisfera nordică. Topirea calotelor polare va ridica nivelul mărilor şi va inunda ţările joase. Oceanele vor deveni mai acide, distrugând coralii şi viaţa marină. Până în 2020, aproximativ 250 milioane de locuitori ai Africii vor duce lipsă de apă.
La o creştere a temperaturilor cu peste 2ºC faţă de nivelul înregistrat în perioada preindustrială, se va ajunge la o situaţie serioasă. Conform avertismentelor IPCC, în cazul depăşirii acestei limite, impactul schimbărilor climatice ar putea deveni tot mai brusc sau ireversibil. Din acest motiv, Uniunea Europeană a luat decizia de a asigura luarea de măsuri de către comunitatea internaţională pentru a preveni creşterea încălzirii cu peste 2ºC. Una dintre consecinţele depăşirii acestui prag este cazul celor 20-30% dintre specii care vor fi ameninţate cu dispariţia.
Încă este timp pentru a acţiona
Dar există şi veşti bune. IPCC precizează că, la momentul actual, se pot lua măsuri de încetinire sau de adaptare la schimbările climatice. Astfel de măsuri pot fi logice din punct de vedere economic. Lipsa de acţiune ne poate costa planeta sub aspectul daunelor asupra naturii şi a economiilor, dar valorificarea cunoştinţelor poate însemna economii din toate direcţiile. Multe tehnologii şi practici care ne pot ajuta să reducem emisiile, de exemplu prin intermediul unei mai bune eficienţe energetice, utilizarea surselor de energie regenerabilă sau o mai bună gestiune a deşeurilor, sunt deja disponibile sau urmează să fie disponibile într-un viitor apropiat.
Problema o constituie barierele, precum conflictul, sărăcia sau lipsa de informaţii, care, de multe ori, se află în calea exploatării acestor tehnologii. Conform IPCC, guvernele ţărilor trebuie să dea prioritate eliminării acestor obstacole. Dacă schimbările climatice nu sunt controlate, toate obiectivele lumii privind progresul şi dezvoltarea durabilă pot fi în pericol.
În 2007, IPCC avertizase asupra faptului că gheţarii din munţii Himalaya se topesc mai repede decât ceilalţi gheţari ai planetei şi că ar putea dispărea până în anul 2035 sau chiar mai devreme.
În acest articol, publicaţia Sunday Times a arătat faptul că anul 2035 a fost vehiculat în premieră în timpul unui interviu acordat de un cercetător indian revistei New Scientist, in anul 1999.
Organismul ONU privind schimbările climatice, a emis un comunicat cu scuze fără precedent. Grupul Interguvernamental privind Schimbările Climatice (IPCC) a declarat că prezicerea sa din 2007 a fost „slab argumentată”. Deasemenea, „La elaborarea alineatului în cauză, standardele impuse de procedurile IPCC privind dovezile, nu au fost aplicate în mod corespunzător".
Acest termen (2035, n.r.), de o valoare ştiinţifică discutabilă şi care ar putea, la fel de bine, să nu aibă nicio valoare ştiinţifică, potrivit publicaţiei citate, a fost folosit ulterior şi de organizatia World Wide Fund for Nature (WWF), fiind apoi preluat de IPCC.
„Vom analiza acest element”, a declarat presedintele IPCC, Rajendra Pachauri, pentru postul de televiziune indian CNN-IBN. Potrivit Sunday Times, IPCC ar trebui să elimine această dată din previziunile experţilor săi, fapt care ar putea fi considerat drept o nouă umilinţă suferită de această organizaţie, după cea provocată de "climagate", cu cateva zile inainte de Summitul pentru clima de la Copenhaga. Atunci, mii de e-mail-uri ale cercetătorilor de la universitatea britanică East Anglia, ce colaborează cu CRU/Climatic Research Unit, au fost ţinta unui atac informatic, iar conţinuturile lor au fost postate pe internet. Potrivit multora dintre aceste mesaje, comunitatea ştiinţifică manipulează datele despre clima planetei pentru a consolida teoria potrivit căreia încălzirea planetei ar fi provocată de activităţile umane. IPCC, sub mandatul ONU, are ca misiune clarificarea deciziilor politice în domeniul luptei împotriva încălzirii globale.
Ministrul indian al Mediului, Jairam Ramesh, a contestat de mai multe ori afirmaţiile făcute de expertii IPCC, considerând că nu există „nicio dovadă ştiinţifică concludentă” care să ateste vreo legătură între încălzirea climei planetei şi topirea gheţarilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu