Regina Elisabeta, Obama şi Băsescu mor şi ajung în iad.
După un timp, Elisabeta:
- Mi-e dor de Anglia! Vreau să sun acasă, să văd ce mai face lumea acolo.
Sună regina, vorbeste cam 5 minute şi apoi îl intreabă pe diavol:
- Cât îţi datorez pentru convorbirea asta?
- 5 milioane $.
Semnează regina cecul de 5 milioane şi se duce la cazanul ei...
După câteva momente, Obama ţipă:
- E rândul meu! Vreau să sun şi eu, să văd ce se întâmplă în Statele Unite, ce fac americanii!
Sună Obama, vorbeşte cam 10 minute, după care îl intreabă pe diavol:
- Ei, cât îţi datorez pentru convorbirea asta?
- 10 milioane $.
Obama, cu o privire tăioasă, semnează un cec de 10 milioane şi se duce la locul lui...
Văzând asta, Băsescu solicită şi el, pe un ton vehement:
-
Vreau să sun în România, să văd ce fac românii, dacă au scăpat de corupţie? Vreau să
vorbesc cu miniştrii, cu deputaţii, vreau să vorbesc cu toţi!
Sună Băsescu în România, stă la telefon vreo 2 ore, vorbeşte cu toate neamurile, cu toţi prietenii, cu toţi deputaţii şi miniştrii, întreabă dacă mai trăieşte Ponta, Antonescu...
După ce termină de vorbit, se pregăteşte să-i plăteasca diavolului:
- Scuze, am stat cam mult... Cât îţi datorez?
- Un dolar...
- Poftim?! Doar un amărât de dolar?!
- Păi, da... Că dacă suni dintr-un iad în altul, se consideră convorbire locală...
......................................................................................................................................
Într-o iarnă, în toiul nopţii, Ion este trezit din somn de bătăi puternice în geam.
- Alo, e cineva acasă?
Deschide Ion geamul, la care individul care bătea îl întreabă:
- Nu vă supăraţi, aveţi nevoie de lemne?
- N-am nevoie, domnule. Lasă-mă să dorm, că e 12 noaptea.
Peste 10 minute, iarăşi bătăi:
- Nu vă supăraţi, aveţi nevoie de lemne?
- N-am nevoie, domnule. Nu eşti sănătos la cap, să mă trezeşti pentru asta la miezul nopţii?
Peste încă 10 minute, alte bătăi:
- Nu vă supăraţi, aveţi nevoie de lemne?
- Domnule, dacă nu mă laşi în pace, chem poliţia.
În fine, individul pleacă.
A doua zi dimineaţă, în adăpostul pentru lemne, Ion nu mai găseşte niciun lemn, în schimb găseşte un bilet: „Să nu zici că nu te-am întrebat...”
Se afișează postările cu eticheta Ghiduşe. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Ghiduşe. Afișați toate postările
3 decembrie 2012
24 august 2012
Accident de muncă la Caracal
Deoarece e clar că „onorabilul” pare că va reveni la Cotroceni, n-avem ce-i face (aşa păţeşti în umbra licuricilor mari fie ei din est sau din vest :( ...), măcar să ne mai amuzăm...
Textul următor l-am primit într-un mesaj email. El se află pe mai multe site-uri, dar datorită savorii aparte, nu m-am putut abţine să nu-l reproduc. Mulţumesc, oricum, autorului.Vă scriu în răspuns la cererea dvs. de a vă da amănunte suplimentare în Secţiunea 3 a Raportului de Accident de Muncă unde am completat ca drept cauză „slaba planificare” ca fiind cauza accidentului meu.
Aţi cerut, în mod expres, explicaţii amănunţite cu privire la accident şi sper că detaliile care urmeaza vor fi suficient de clarificatoare.
Eu sunt zidar de meserie. În ziua accidentului lucram singur pe acoperişul unei clădiri înalte de 6 etaje. După ce mi-am terminat treaba, am realizat că mi-au rămas cărămizi nefolosite, care, cântărite mai târziu, au fost găsite a cântări aproximativ 270 kg. Decât să car cărămizile jos în braţe, în mai multe etape, am considerat că e mai bine să le cobor toate odată într-un butoi, folosind scripetele instalat în acest scop în spatele clădirii.
Am asigurat frânghia la nivelul solului, am urcat pe acoperiş, am împins butoiul în afara clădirii şi am încărcat cărămizile. După aceea, am coborât de pe acoperiş să dezleg frânghia, ţinând-o foarte strâns ca să asigur o coborâre lentă a cărămizilor. Veţi observa în Secţiunea 11 a Raportului de Accident de Muncă întocmit că eu am o greutate de 72 kg.
Datorită surprizei pe care am avut-o când am fost literalmente SMULS de la sol într-un mod complet neaşteptat, mi-am pierdut prezenţa de spirit şi am uitat să dau drumul la frânghie. Cred că nu este nevoie să vă mai spun, am început o ascensiune rapidă către acoperiş. În
apropierea etajului 3, m-am întâlnit cu butoiul încărcat cu cărămizi care acum se îndrepta vertiginos către sol, întâlnire în urma căreia m-am ales cu capul spart, zgârieturi minore şi o claviculă fracturată.
Datorită impactului, ascensiunea mea a încetinit pentru o secundă după care a continuat rapid către nivelul acoperisului, neoprindu-mă decât atunci când degetele mâinii drepte au înţepenit în scripete până la nivelul celei de-a 3-a falange. Din fericire, între timp mi-am recăpătat prezenţa de spirit şi am fost în stare să mă ţin strâns de frânghie în ciuda faptului ca începusem să am dureri. Aproape simultan, oricum, butoiul cu cărămizi a lovit solul şi ca urmare a impactului, fundul butoiului a cedat. Acum, sărăcit de greutatea cărămizilor, butoiul cântărea doar 27 kg. Mă refer din nou la greutatea mea; cum probabil v-aţi imaginat deja, am început o coborâre rapidă. În vecinătatea etajului 3, am întâlnit butoiul care acum urca; ca urmare a întâlnirii m-am ales cu fracturi la glezne şi cu mai multe tăieturi şi zgârieturi la picioare şi în general.
Aici, norocul meu a început să se schimbe usor. Întâlnind butoiul, a fost bine că mi-a încetinit uşor căderea doar în măsură să-mi limiteze rănile, când am căzut pe grămada de cărămizi şi din fericire, am scăpat doar cu 3 vertebre fisurate.
Îmi pare rău să vă spun, aşa cum stăteam întins pe grămada de cărămizi, cu dureri atroce, incapabil să mă mişc, din nou mi-am pierdut prezenţa de spirit şi am scăpat frânghia din mâini. Aşa cum stăteam întins pe spate, am putut să văd cum butoiul gol şi-a început călătoria în jos, către mine, fenomen care explică cele 2 fracturi la picioare.
Sper, din tot sufletul, că acest raport răspunde la toate întrebările dvs.
10 august 2012
16 februarie 2012
1 februarie 2012
11 iunie 2011
7 iunie 2011
26 mai 2011
Proştii...
De-ar fi să-i luăm pe toţi la rând,
Şi actualii, dar şi foştii,
Cei mai deştepţi de pe Pământ
Au fost întotdeauna... PROŞTII.
Nu te ruga la ursitoare
Să-ţi facă-n viaţa ta vreun rost,
Mai bine urlă-n gura mare:
„Iubite Doamne, fă-mă....PROST!”
De ce să tragi ca la galeră,
Să-nveţi atâtea fără rost,
De vrei să faci o carieră
Ajunge numai să fii...PROST.
În lumea asta cu de toate,
Unde se-nvaţă contra cost,
Păcat că nici o facultate
Nu dă şi diploma de... PROST.
Avem impozite cu carul,
Dar înotăm în sărăcie
Şi ce buget ar avea statul
Dintr-un impozit pe... PROSTIE...
Ei sunt ca iarba, cu duiumul,
Să nu-i jignesti, să nu-i împroşti!
O, Doamne, de ne-ar creşte grâul
Cum cresc recoltele de ...PROSTI.
Şi-n lumea asta răsturnată,
Unde cei strâmbi sunt cei mai drepţi,
Savanţii noştri mor de foame
Şi numai PROŞTII sunt deştepţi.
Şi actualii, dar şi foştii,
Cei mai deştepţi de pe Pământ
Au fost întotdeauna... PROŞTII.
Nu te ruga la ursitoare
Să-ţi facă-n viaţa ta vreun rost,
Mai bine urlă-n gura mare:
„Iubite Doamne, fă-mă....PROST!”
De ce să tragi ca la galeră,
Să-nveţi atâtea fără rost,
De vrei să faci o carieră
Ajunge numai să fii...PROST.
În lumea asta cu de toate,
Unde se-nvaţă contra cost,
Păcat că nici o facultate
Nu dă şi diploma de... PROST.
Avem impozite cu carul,
Dar înotăm în sărăcie
Şi ce buget ar avea statul
Dintr-un impozit pe... PROSTIE...
Ei sunt ca iarba, cu duiumul,
Să nu-i jignesti, să nu-i împroşti!
O, Doamne, de ne-ar creşte grâul
Cum cresc recoltele de ...PROSTI.
Şi-n lumea asta răsturnată,
Unde cei strâmbi sunt cei mai drepţi,
Savanţii noştri mor de foame
Şi numai PROŞTII sunt deştepţi.
20 mai 2011
9 mai 2011
30 aprilie 2011
29 aprilie 2011
Luceafărul chelios
A fost odată, ca în basm
N-ar mai fi niciodată -
Pe un tărâm în plin marasm
Un împărat şi tată
A două fete - cum să spui -
Crescute la ferestre,
Unde pândeau vaporul lui
Aducător de zestre.
Că toată tinereţea sa
În pribegii navale
Cărase tone de cafea
Blugi şi ţigări „nasoale”
Doar erau două la părinţi
Şi nu prea frumuşele
Fără „succesuri” mari la prinţi
Baroni ori beizadele.
N-ar mai fi niciodată -
Pe un tărâm în plin marasm
Un împărat şi tată
A două fete - cum să spui -
Crescute la ferestre,
Unde pândeau vaporul lui
Aducător de zestre.
Că toată tinereţea sa
În pribegii navale
Cărase tone de cafea
Blugi şi ţigări „nasoale”
Doar erau două la părinţi
Şi nu prea frumuşele
Fără „succesuri” mari la prinţi
Baroni ori beizadele.
14 aprilie 2011
Glumiţe...
- Cine a introdus acupunctura în ţara noastră?
- Vlad Ţepeş!
- Ce oameni se înmulţesc fără a face sex?
- Răspuns corect: pensionarii!
- Când te uiţi cu un singur ochi la soacra ta?
- Când apeşi pe trăgaci.
- Eşti închis într-o cameră cu un manelist, un tigru, şi o cobră. Ai o puşcă în care ţi-au mai rămas 2 gloanţe, ce faci?
- Îl împuşti pe manelist. De doua ori!
- Cum dai unei femei mai multă libertate de mişcare?
- Măreşti bucătăria!
- Ce poate fi mai rău decât o pietricică în bocanc?
- Un firicel de nisip în prezervativ.
La Radio Erevan un ascultător întreabă:
- Poţi să te descurci cu sexul slab?
Radio Erevan răspunde:
- Da, dar e de preferat să fie tare.
- Vlad Ţepeş!
- Ce oameni se înmulţesc fără a face sex?
- Răspuns corect: pensionarii!
- Când te uiţi cu un singur ochi la soacra ta?
- Când apeşi pe trăgaci.
- Eşti închis într-o cameră cu un manelist, un tigru, şi o cobră. Ai o puşcă în care ţi-au mai rămas 2 gloanţe, ce faci?
- Îl împuşti pe manelist. De doua ori!
- Cum dai unei femei mai multă libertate de mişcare?
- Măreşti bucătăria!
- Ce poate fi mai rău decât o pietricică în bocanc?
- Un firicel de nisip în prezervativ.
La Radio Erevan un ascultător întreabă:
- Poţi să te descurci cu sexul slab?
Radio Erevan răspunde:
- Da, dar e de preferat să fie tare.
12 aprilie 2011
Spaime umane...
Undeva în America Latină...
Cineva a adaptat o motocicletă pentru a putea fi condusă de la distanţă cu telecomanda. A pus pe ea un schelet şi a parcat-o, ascuns lângă zidul unui cimitir.
De asemenea, a montat pe motocicletă o boxă cu un amplificator cu care putea să-şi amplifice vocea. Seara, când trecători care nu suspectează nimic trec pe lângă cimitir, apare motocicleta cu scheletul pe ea.
Cineva a adaptat o motocicletă pentru a putea fi condusă de la distanţă cu telecomanda. A pus pe ea un schelet şi a parcat-o, ascuns lângă zidul unui cimitir.
De asemenea, a montat pe motocicletă o boxă cu un amplificator cu care putea să-şi amplifice vocea. Seara, când trecători care nu suspectează nimic trec pe lângă cimitir, apare motocicleta cu scheletul pe ea.
Vedeţi ce urmează...
6 aprilie 2011
5 aprilie 2011
4 aprilie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)




