N-ar mai fi niciodată -
Pe un tărâm în plin marasm
Un împărat şi tată
A două fete - cum să spui -
Crescute la ferestre,
Unde pândeau vaporul lui
Aducător de zestre.
Că toată tinereţea sa
În pribegii navale
Cărase tone de cafea
Blugi şi ţigări „nasoale”
Doar erau două la părinţi
Şi nu prea frumuşele
Fără „succesuri” mari la prinţi
Baroni ori beizadele.
Dar se mândreau cu tatăl lor
Ce bea whisky cu litrul
Şi se visa un jucător
Cu fluier de arbitru
De-atât cărat din port în port
S-aducă de detoate
Fu uns ministru la transport
În câteva mandate
Avea tupeu, ambâţ, nărav
Ştia cum să vrăjească
Şi fu ales chiar pârcălab
La curtea-mpărătească
Pe unde-a fost el - port ori post
A strâns pe îndelete
Ca să le facă-n viaţă-un rost
Iubitelor lui fete
Veni-ntr-o zi un chitarist
Luă fata cea mare
Dar, vai, spectacolul fu trist;
Divorţ şi partajare
C-avură-nspre aeroport
Viloi de la tataia,
Dar l-au schimbat, tot către Nord
C-o casă-n Mogoşoaia.
Cum au făcut şi ce au dres
Când fu de partajară,
Cine cu ce s-o fi ales
Nu a ştiut o ţară.
Cert e că fata de-mpărat
Fără de soţ rămasă
Îşi cumpără, cumva pe blat
O şi mai scumpă casă...
În timpul ăsta, sora sa
Mezina, cum se zice
În cercuri largi se afirma
Fiţoasă şi ferice.
Trecu prin şcoli de pe la noi
Şi chiar urmă prin State
Un curs intens de... piţi-goi
De-i zice facultate
Dar mult mai multe a-nvăţat
Prin baruri şi locante
Cu prinţi ieşiţi la agăţat
Modele - aspirante
Era a doua la părinţi
Mezina cea cu ţeluri
Dar a urcat, strângând din dinţi,
În topul de modeluri
Şi chiar cu bâlbe pe platou
Trup zvelt, CV subţire,
A strâns un roi în jurul său
De stele-n devenire.
Aşa ajuns-au la-mpărat
Roberta şi Alina
De care-apoi s-au ataşat
Monica şi Sulfina...
Acestea s-au lipit de el
Ca marca de scrisoare,
Iar pe cea mică la Bruxelles
Au uns-o, cu fanfare.
El, jucător de Tabinet
Şeptic şi Licitaţii,
Puse-ntr-o zi, în cabinet,
De-un Poker, cu confraţii
Cu patru dame-n mână sta
Şi ar mai fi vrut una,
- Chintarul îl ademenea
Şi-l îmboldea Fortuna -
Se ridică încetişor
Cu cărţile în mână
Veni la geam şi, visător,
Privi mâhnit la lună
Mai apoi prinse a scruta
Cea boltă înstelată
Pe care-odată-i se-arăta
O stea cu chip de fată.
Avea un trup parcă sculptat,
Păr aburind reflexii,
Gură ce-ndeamnă la păcat,
Sâni împliniţi şi sexy
Şi tot privind-o-ngândurat,
Se-aprinde-odată flama,
La pieptu-i de matroz umblat
Să cadă, dragă, dama
- Hai, vino-n cărţi, râvnită stea
Prelinge-te pe masă,
Că potu-i mare, scumpa mea
Şi jindul mă apasă
De vrei aievea să exişti,
Coboară dintre stele
Dă-i dracului de pesedişti
Fii mir inimii mele.
Într-un iatac municipal
Trăi-vom altă eră.
Mie, Primarul General,
Să-mi fii consilieră.
(Şi mai şopti, pierdut la geam
Cu ochii către astră)
Aş da o ţară să te am
În Alianţa noastră
Iar ea, din cercul ei bengos
Răspunde-aşa, mieroasă:
- Aş da o fugă până jos,
Dar am cocoş acasă.
Şi, vai, ce trist bietu-mi călcău
Mai cu-cu-ri-g-grăieşte,
C-un mameluc din staff-ul tău
Dosaru-i frunzăreşte.
- Hai, luminează-mă-n amurg
Şi fă-ţi itinerarul.
Cu forţa mea de brand-de-burg
Am să-i închid dosarul.
Nu-s stele-n cer cât promitea,
Blagoslovit cu flama.
Doar ce s-a-ntors la masa sa
Că-i şi pică, zău, dama.
- Cinstire Ţie Demiurg
Că mi-ai adus dameza.
Sunt cel mai cool bărbat din burg
Şi simt că-mi creşte freza.
Iar răpitoarea-i glăsuia,
Privind din cărţi complice.
- Dubleaza potul - ţara ta
Va fi tărâm ferice.
- Cadâna mea, de când te-aştept
(Îi zice-atunci Înaltul).
Rămâi aici, la al meu piept
Să netezim asfaltul.
Să mă îmbăt de Scoţian,
Sorbit din a ta gură,
Iar un taraf teleormănean
Să cânte pe bordură
Că am şi eu damblaua mea
Sa ne trăim, dar, bine -
N-am mai vândut demult cafea,
Dar azi mă vând pe tine.
Şi, zău, al dracului să fiu
De n-om trăi regeşte.
Mă dărui ţie, monstru viu,
Curat - marinăreşte...
Aşa fu potul adunat
De a aflat tot statul,
Dar el ajunse Împărat
Vrăjind electoratul
Ce l-a crezut un dregator
Cu har, virtuţi şi vicii
Braţ al umilului popor
Tronând peste Servicii
Peste Parchet şi DNA
Justiţie, Armată...
Ei, bine, el le iriza
Cu astra adorată.
- O, steaua mea de căpătâi
(Îi declama adese)
Gândirea ta perversă îi
Că e pe interese.
Dar nu-i nimic, acelaşi fler
Mă mână şi pe mine
Îţi dau pe mâine-un minister
Şi fonduri - nu puţine.
Ci mai coboară-n jos, încet
Alunecând spre bază
Aici, la mine-n cabinet,
Chelia-mi luminează.
Iar ea, de sus, din firma sa
De spaţii de parcare,
Din când în când se cobora
Să pună de-o plimbare
Pân-au luat-o la-ntrebări
În Parlament, ghiolbanii:
La Ministerul de Plimbări
Prea se jongla cu banii.
Că răsuflase-acel mister
De se iscase drama,
Se ticluise-un minister,
Ca să se plimbe dama
Cu un buget de emirat
Ce-şi vântură petrolul,
Să aibă Marele Umblat
Din ce-şi plăti obolul
Pentru naveta astrei lui
Pe căile lactee,
Azi la Paris, mâine-n Vaslui
Azi star, mâine femeie
Prin iarmaroace, la serbări
Cu presa după sine,
Să vadă bieţii electori
Cum se trăieşte bine
Cu mici, cu beri, miei la proţap
Şi dansuri populare -
S-a dat turismul peste cap
De-atâta promovare.
Veniţi la noi, dragi călători
În mândrul „Land of Choice”
Căci brandul scumpei noastre ţări,
Cârnaţii de Pleşcoi îs
Vai, Demiurgule, ne-ai dat
Atâta jale-n casă,
C-un împărat prea inflamat,
De-o astră prea focoasă.
Fie-Ţi, dar, milă de-un popor
Ce ţi-a-nălţat biserici
Ia, Doamne, de prin preajma lor
Aceşti eroi himerici !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu