Nu se lasă!

Să stăm liniștiți... Tătucu' ne spune că nu ne lasă... Nu pleacă din politică... Să nu ne îngrijorăm!
Dom'le am răsuflat ușurat! Mi s-a luat o pitră de pe inimă! Chiar mă gândeam: ce ne facem noi din 2014 încolo? Cine ne mai conduce? Cine ne mai hăhăie? Cine ne mai reprezintă și cine ne mai asigură succesurile de care zău, avem atâta nevoie?
Omule, totuși poate te mai răzgândești o dată. Ce zici? Uite o adaptare potrivită:

 „Pauzele lungi și des(uri), cheia marilor „succesuri”!"

Război valutar mondial!

„Premierul nipon Shinzo Abe a anunţat necesitatea slăbirii cursului de schimb al yenului faţă de dolar la un raport de 90:1, acuzând SUA şi unele ţări UE de acţiuni care conduc la consolidarea altor valute naţionale în raport cu dolarul şi euro, relatează Wall Street Journal, citat de BFM. Astfel, premierul japonez este al doilea oficial din G7, după guvernatorul Băncii Angliei, Mervyn King , care a spus că băncile centrale din unele ţări ar putea fi implicate într-un război valutar, ceea ce complică relaţia dintre state. Şeful executivului nipon a cerut Băncii Japoniei să ia măsuri împotriva acestei tendinţe, care vine din SUA şi Europa, şi să reducă moneda naţională la un curs de 90 de yeni pentru un dolar. La începutul tranzacţiei în Asia, dolarul era apreciat luni la 84,38 de yeni. Potrivit premierului japonez, rata de schimb de 90 de yeni pentru un dolar ar trebui să vină în sprijinul exportatorilor japonezi. 'Băncile centrale din lumea întreagă tipăresc bani pentru a sprijini economia şi a creşte exporturile. America este un exemplu concludent în acest sens', a spus preşedintele Băncii Centrale a Japoniei, referindu-se la politica Rezervei Federale a SUA privind acumularea de lichidităţi pe piaţă prin volumul mare de achiziţii de obligaţiuni de stat şi alte active. Banca Japoniei ia în considerare noi măsuri privind inflaţia în ianuarie, iar în prezent îşi relaxează politica monetară, care ar trebui să ducă la slăbirea yenului. Abe şi alţi lideri ai Partidului Liberal Democrat se pronunţă doar pentru o slăbire moderată a yenului, deoarece importurile au crescut semnificativ din luna martie a.c. ca urmare a accidentului nuclear de la centrala Fukushima, în urma devastatorului cutremur de pământ de 9 grade şi a valului seismic ce a urmat.”

Sursa: Capital

Interesante sunt însă comentariile de pe pagina sursă!

Apel către Lichelul

„Ai dus USL-ul la 66%, deşi îl puteai duce şi la 90. N-or să-ţi facă statuie pentru asta, dar sînt gata să te împăieze. Nu le forţa mîna.
Te-ai cocoţat sus, pe un catarg de care alţii au fost spînzuraţi. Ca să te dea jos, romånii au ieşit pe caniculă, pe ploaie, pe viscol şi pe ger. Ar fi ieşit şi dacă ar fi fost cutremur, inundaţii, holeră sau lăcuste. Nu-i ispiti iar.
Ţara asta ţi-a dat multe. Ţi-a dat ocazia să torni la Securitate, să faci contrabandă, să intri în Partidul Comunist, să te îmbogăţeşti, tu şi familia ta, în anii beznei şi ai frigului. Ţi-a dat halatul de mătase, cusut cu aur, în care o să-ţi petreci bătrîneţile. N-o obliga să-ţi dea şi papucii.
Ai fost de cinci ori ministru al drumurilor şi nu avem autostrăzi. Ai fost de cinci ori ministru al navelor şi nu mai avem flotă. Ai fost de două ori primar al Capitalei şi nu mai avem, pe strada Mihăileanu, o casă care aparţinea statului. Ai fost ales, dacă punem şi suspendările, de patru ori preşedinte. Şi, după cum se arată, nu avem preşedinte. Avem, în schimb, răbdare. Dar e pe terminate.
Ura. Ai făcut din această interjecţie un substantiv public. Fereşte-te de verbele din '89.
Stai doi ani liniştit. Îţi plătim noi salariul, paza, mesele, transportul. Nu ne cere şi bacşiş.

... ”

Continuarea pe catavencii.ro...

„Pierdem războiul cu hackerii"

He, he!!

Shawn Henry, înalt oficial al FBI (executive assistant director) a declarat, într-un interviu pentru Wall Stret Journal, că instituția sa pierde războiul cu hackerii!
Şi asta deoarece „criminalii internetului sunt pur și simplu mult prea talentați, iar măsurile de apărare sunt mult prea slabe”, în condiţiile în care anul 2011 a fost marcat de atacuri repetate ale mişcărilor Anonymous şi LulzSec. Aceste atacuri au vizat multinaţionale şi organizaţii guvernamentale, poliţieneşti sau militare...
Ia uite dom'le cum apar astfel de declaraţii chiar în momente în care multe state ar cam face paşi înapoi în legătură cu ACTA!!! Păi să nu te minunezi?
Oricum, noi ca simpli muritori şi adepţi ai libertăţii de exprimare (măcar pe internet!) ar trebui să apreciem mişcările de genul Anonymus!
Ce să spun? La mai mare! 

De ce nu se va opri Băsescu?

De remarcat articolul lui Dan Cristian Turturică ”De ce nu se va opri Băsescu”. Citat:

Care este, de fapt, problema lui Băsescu cu „greii" din PDL? Şi de unde această nevoie urgentă de a o tranşa acum, urgent, fără nici cea mai mică întârziere?

Cel mai simplu de explicat este impetuozitatea. Un Băsescu străbătând oraşul ca o vijelie, sărind dintr-o întâlnire în alta, când la Banca Naţională, când la Vila Lac, când la Parlament, semnalează un singur lucru: se pregăteşte de o bătălie majoră. În astfel de momente, o altă specie de preşedinte, Iliescu, de exemplu, obişnuit mai degrabă să câştige războaie în negocieri şopocăite, nu ar fi făcut să tremure nici perdelele în drumul său spre ţintă. Băsescu tropăie şi zornăie nu atât pentru că ar vrea să-şi timoreze adversarul, cât pentru că nu prea îl interesează ce mai au de spus nici viitoarele victime şi cu atât mai puţin chibiţii. O dată ce şi-a fixat obiectivul, înaintează spre el cu o determinare care unora le sugerează curaj, altora un spirit de kamikaze, iar altora o fixaţie vecină cu nebunia. Atitudinea lui trădează un singur gând: ce-o fi o fi! Bine sau rău, o să aflăm după.

Ce îl mână de această dată? Lupta pentru controlul Partidului Democrat Liberal? Un răspuns corect, dar insuficient pentru a descrie complexitatea momentului. Teama că PDL va pierde alegerile şi că din acel moment mandatul său de preşedinte va atârna de un fir de păr, că va fi la mâna unei majorităţi parlamentare nu doar ostilă, ci de-a dreptul obsedată de a-l face să plătească pentru toate umilinţele la care a fost supusă? Da, însă nu doar atât.
Ce l-a scos cu adevărat din bârlogul de la Cotroceni este speranţa. Traian Băsescu este convins că a văzut luminiţa de la capătul tunelului, iar senzaţia palpabilă că ar putea ieşi din nou învingător i-a împins în vene o doză masivă de adrenalină.

2010 a fost anul său de coşmar. O economie care nu doar că nu a revenit pe creştere, dar s-a adâncit în recesiune, proteste de stradă violente, prăbuşirea dramatică în sondaje a partidului său, reluarea campaniei mediatice împotriva sa cu o furie şi mai mare decât în timpul campaniei electorale, creşterea consistentă în sondaje a PSD şi PNL, conturarea clară a unui candidat redutabil pentru viitoarele alegeri prezidenţiale, Crin Antonescu, adică şanse mari ca viitorul preşedinte al României să fie marioneta celui mai înverşunat adversar al său, Dinu Patriciu.

Băsescu - Boc, istoria prăbuşirii

De remarcat articolul Băsescu - Boc, istoria prăbuşirii.

Deontologia profesiunii de ziarist

Perle ale guvernării...

Ioan-Nelu Botiş, deocamdată ministru al muncii în guvernul Boc „ţ”, acest exemplar al profundei gândiri strategice a partidului de guvernământ, consideră că România n-ar fi pacientul bolnav despre care vorbeşte FMI, şi compară ţara cu Titanicul, vasul care s-a scufundat în 1912, la sa tentativă de ieşire în larg:

„Nu cred că România este un pacient. A fost o glumă şi trebuie luată ca atare această glumă. Nu cred că România este un pacient, un pacient este un asistat, este în stare de letargie, e bolnav, dacă vreţi. România nu este în această situaţie”

Acest om mai spune că România trebuie să lase conflictele la o parte, dacă doreşte să înainteze pe calea progresului, asemuind ţara cu uriaşul vapor care are nevoie de multă energie pentru a fi urnit din loc.

„O situaţie conflictuală nu va genera lucruri bune nici pentru cei care o generează şi nici pentru cei care guvernează. În consecinţă, datoria noastră este să căutăm soluţii astfel încât, acest Titanic, dacă vreţi să-i spuneţi aşa, să-şi găsească regimul cel mai bun de înaintare."

Când i s-a amintit că totuşi Titanicul e pe fundul oceanului, onorabilul a încercat să atenueze:
„Bun, poate comparaţia este la nivel de mărime... Cu siguranţă, Titanicul va ajunge la destinaţie.”

Un alt exemplu de profundă gândire strategică a actualilor guvernaţi este aceea prin care iese la rampă (încă o dată) şi veşnicul ministru al Agriculturii, Valeriu Tabără care, uite dom'le, are curaj şi contrazice un raport al Băncii Central Europene care plasează România pe locul 1 în Europa şi pe locul 12 în lume într-un top al ţărilor cu cel mai mare grad de risc de înfometare. Nu, într-adevăr, românii n-ar muri de foame pentru că nu ar mai exista grâu, porumb sau zahăr, ci pentru că acestea ar ajunge la nişte preţuri foarte mari, astfel încât ar deveni intangibile.

„România e imposibil să nu aibă grâu şi porumb. Şi dacă nu l-am semăna ar răsări!”

În completare, Adrian Rădulescu, secretar de stat în Ministerul Agriculturii ne informează pe noi cei ignoranţi:

„Aparent toată lumea crede că grâul e o cultura simplă, nici pe departe. Suntem o ţară în care dacă grâul îţi cade din caruţă, rasare. Dar dacă răsare nu înseamnă că face şi producţie. O cultură reuşită, e o cultură libera de buruieni, care nu are agenţi patogeni şi care e liberă de dăunători şi insecte. Teoretic România are capacitatea de a hrăni 80 milioane de oameni, practic nu ştiu cum vom putea realiza.”

Şi totuşi, nu se poate, domnul ministru trebuie să concluzioneze:

„Dacă moare de foame înseamnă că suntem nelalocul lui cu comportamentul şi nu vreau să vorbesc de lene, de lipsa de iniţiativă, de a nu crede că poţi să faci, ca în România trebuie să nu uiţi să semeni uneori”

România de azi este eşecul generaţiei politice a anilor '90

Citat din Negriţoiu, ING: România de azi este eşecul generaţiei politice a anilor '90 din care am făcut parte şi eu şi ai cărei exponenţi sunt Băsescu şi Isărescu

„Ne-am întors de unde am plecat: de la abordarea politicilor de bază până la calitatea actului de guvernare suntem înapoi la începutul anilor '90, când măcar aveam scuza că nu ştiam prea multe.Acum avem de fapt vulnerabilităţi mai mari decât înainte de intrarea în UE pentru că s-a văzut că la noi derapajele sunt repetabile: ne corectăm o dată şi pe urmă revenim la aceeaşi problemă.Acum 15-20 de ani nu ştiam ce şi cum să facem, apoi am ştiut, dar le-am făcut greşit. Şi aşa am ajuns singura ţară din UE care continuă să lucreze cu Banca Mondială în programe de restructurare economică de bază. Este eşecul generaţiei politice a anilor '90 din care am făcut parte şi eu şi ai cărei exponenţ i sunt preşedintele Băsescu şi guvernatorul Isărescu.” Negriţoiu împlineşte în primăvară 61 de ani, la Revoluţie având 39 de ani.

Isărescu face în august 62 de ani, iar Băsescu 60 în noiembrie, toţi trei fiind exponenţi ai generaţiei care avea în jur de 40 de ani la Revoluţie şi care a preluat poziţii de conducere în structuri ale statului. Negriţoiu a fost şef al Agenţiei investiţiilor străine, ministru al reformei şi apoi consilier prezidenţial şi deputat până în 1997, când a intrat în sectorul bancar pe o poziţie de top management la ING Bank. De aproape cinci ani este CEO al ING Bank România şi afirmă că nu intenţionează să revină în zona administraţiei de stat.

Având în faţă scrisorile de intenţie pe care ministrul de finanţe şi guvernatorul BNR le trimiteau la FMI în urmă cu 17-18 ani, Negriţoiu consideră frapant că astăzi programul încheiat cu Fondul are aceleaşi obiective: consolidarea fiscală, adică încercarea de reducere a unui deficit bugetar pe care îl califică drept „endemic”, reducerea cheltuielilor sociale, restructurarea companiilor de stat cu pierderi. „Este incredibil cum vorbim despre aceleaşi lucruri. Până şi cifrele se repetă, iar structurile administraţiei noastre au rămas tot de nivelul Băncii Mondiale.”

Jurnalismul pentru omul de rând

FMI a alimentat criza din Europa de Est, determinând statele să ceară ajutor

„Este ridicol că tocmai FMI a accelerat criza. A fost o încercare clară de a provoca bailout-ul unei întregi regiuni. Înaintea crizei, FMI practic nu avea clienţi. Odată cu criza şi cu noul management condus de Dominique Strauss-Kahn (directorul general al FMI - n.r.), Fondul şi-a găsit de lucru şi a obţinut mai mulţi bani"

a arătat Hampl în materialul publicat vineri.

Acesta a continuat explicând că, asemenea altor observatori, FMI a pus accentul pe date care exagerau expunerea băncilor vest-europene pe pieţele emergente din Europa Centrală şi de Est, însă ignorau realitatea că împrumuturile subsidiarelor grupurilor bancare occidentale erau acoperite în mare parte de depozitele locale.

„Interpretarea greşită de către FMI a fost neplăcută în particular, şi au fost nevoiţi să corecteze acele date odată ce am intervenit"

a spus viceguvernatorul băncii centrale a Cehiei.

Cehia nu se grăbeşte să intre în zona euro.

Hampl a reiterat viziunea băncii centrale în conducerea căreia activează afirmând că „nu e nicio grabă" ca Cehia să intre în zona euro, nici din partea autorităţilor de la Praga, nici din partea membrilor uniunii monetare.

„Cererea de membri noi în zona euro a căzut în criză. Decizia privind Estonia va arăta calea. Ar putea fi mai complicat decât a fost pentru Slovenia şi Slovacia"

a afirmat el.

Oficialul ceh a avertizat însă că adoptarea euro nu reprezintă „un leac universal" pentru statele emergente.

„Unii cred că îşi vor putea trage sufletul odată ce au intrat în zona euro. Această atitudine conduce direct la scenariul grec. Părinţii monedei euro credeau că adoptarea acesteia ar accelera reformele structurale. Exemplul Greciei arată că opusul acestei afirmaţii este adevărat"

a spus Hampl.

România, Ungaria, Letonia şi Ucraina au încheiat, la sfârşitul lui 2008 şi începutul lui 2009, acorduri stand-by cu FMI. Polonia a contractat anul trecut o linie de credit de la Fond.

România are un acord stand-by pe doi ani cu FMI, semnat în martie 2009, pentru un împrumut de 12,95 miliarde de euro de la instituţie. La program mai participă UE, BM, BERD şi BEI, valoarea totală a creditului extern angajat de România de la instituţiile financiare internaţionale fiind de 19,95 miliarde euro.

Preluare gândul.info

Tichia F-16

Guvernul american va livra gratis României 24 de avioane F-16 aflate în uz de 25 de ani. Pentru modernizarea celor 24 de avioane F-16 (vechi de 25 de ani) pe care guvernul american ni le dă gratis, statul român va cheltui în jur de 1-1,5 miliarde de euro ca investiţii în revitalizarea echipamentului de bord, în consumabile, rachete, pregătirea piloţilor.
Întreaga presă oferă detalii. Aici vreau să fac doar o remarcă: după 25 de ani de folosire, acele avioane ar fi trebuit duse la topit, probabil. ce fac „prietenii” noştri americani? De ce să le topim? Mai consumăm şi energie cu acest lucru. Le dăm amărâţilor (chipurile pe gratis)! Şi mai câştigăm 1-1,5 miliarde euro din acele investiţii pomenite mai sus, că doar nu bulgarii vor oferi produsele şi serviciile în cauză! Tot americanii le vor furniza. Şi uite-aşa, dintr-o pierdere te alegi cu câştig. Dar fraier nu e cel ce cere! E cel ce dă! Şi într-adevăr, chelul are nevoie de tichie F-16! Fraierii plătesc! (A se citi fraier = cetăţean român).

Nu cred că aşa se comportă nişte prieteni! Că de tovarăşii din est ne-am lămurit cu mulţi zeci de ani înainte!

Restrângerea investigării crimelor comunismului în România?

Emil Boc a dispus eliberarea lui Marius Oprea de la conducerea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi a lui Dinu Zamfirescu de la şefia Institutului pentru Memoria Exilului Romanesc. Deasemenea, a decis ca structura să fie condusă de Vladimir Tismăneanu şi Ioan Stanomir. Măsura pare a fi punctul final într-o iniţiativă de comasare instituţională criticată de societatea civilă. Marius Oprea a fost preşedintele Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în Romania (IICCR). Printr-o hotărâre de Guvern din 25 noiembrie 2009, IICCR a comasat prin fuziune cu Institutul Naţional pentru Memoria Exilului Românesc. Astfel a fost înfiinţat, în subordinea premierului, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) celelalte două institute desfiinţându-se.  Mai multe ONG-uri printre care unele conduse de Emil Constantinescu, Mugur Ciuvică şi Zoe Petre au protestat faţă de decizia Guvernului de comasare şi au anunţat că îl susţin pe Marius Oprea la conducerea instituţiei rezultate prin comasarea celor două structuri. Guvernul a decis recent că Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Romanesc va fi condus de un preşedinte executiv, iar rezultatele obţinute în activitate vor fi evaluate de un consiliu ştiinţific constituit din 14 membri, personalităţi ale lumii academice. Preşedintele executiv are un mandat de cinci ani şi este numit şi eliberat din functie prin decizie a primului-ministru. Liderul PNL, Crin Antonescu, i-a transmis, săptămâna trecută, premierului Emil Boc că Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi Institutul National pentru Memoria Exilului Românesc trebuie să funcţioneze în continuare cu liberalii Marius Oprea, respectiv Dinu Zamfirescu la conducere.
Scandalul „Oprea” se internaţionalizează
Peste 100 de personalităţi şi militanţi anticomunişti din mai multe ţări protesteaza la adresa deciziei premierului Boc de a elimina cercetarea crimelor comunismului din România. Declaratia militanţilor anticomunişti a fost semnată vineri, la Praga, în cadrul conferinţei internaţionale „Crimes of the Communist Regimes”:

„Noi, subsemnatarii, şi instituţiile pe care le reprezentăm, ne exprimăm deosebita îngrijorare în legatură cu recentele evenimente din Republica Cehă şi din România care vor să reducă activitatea instituţiilor menite să investigheze şi să dezvăluie crimele comunismului, anume Institutul pentru Studierea Regimurilor Totalitare (Republica Cehă) şi Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc. Considerăm că aceste instituţii şi activităţile lor trebuie întărite şi susţinute pentru a asigura condamnarea crimelor comunismului şi aducerea în faţa justiţiei a celor vinovaţi. Aceste instituţii sunt esenţiale pentru a trage învăţămintele necesare prevenirii unor noi regimuri totalitare în viitor. Considerăm, de asemenea, deosebit de important să atragem atenţia şi să facem cunoscute atrocităţile care au fost comise în numele comunismului în Europa, precum şi pe cele care încă sunt comise în ţări unde comunismul este la putere"

se arată în declaraţie. Printre semnatari se află nume grele din disidenţa anticomunistă din Cehia, Lituania, Bulgaria, Federaţia Rusă, foşti şi actuali demnitari din foste state comuniste, precum şi preşedinti ai unor organizaţii internaţionale, cum ar fi Göran Lindblad (Suedia), preşedinte al Comitetului de Afaceri Politice al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, Harry Wu (USA), disident şi fost deţinut politic în China, director Laogai Research Foundation, Tashington, D.C., Vytautas Landsbergis (Lituania), fost preşedinte al Lituaniei, membru al Parlamentului European, Marina Jelić (Serbia), director executiv Center for Peace and Democracy Development.

Marius Oprea: Mi-e ruşine că am fost în Comisia „Tismăneanu”
Istoricul Marius Oprea a declarat că a aflat din Monitorul Oficial despre eliberarea sa din funcţie şi înlocuirea cu Vladimir Tismăneanu. Marius Oprea susţine că, prin noua formă de funcţionare, investigarea crimelor comunismului este teoretizată:

„Faptul că în noua hotărâre nici nu se mai vorbeşte despre Securitate arată că ceea ce deranja era modul în care am înţeles eu investigaţiile privind crimele comunismului, adică să pornesc de la victime şi să ajung la cei care au ucis oameni. Or, asemenea abordare se pare că nu este prea plăcută, practic investigarea crimelor comunismului se mută la biblioteca”.

„Nu cred că domnul Boc e de vină, nu cred că domnul Băsescu a ştiut, nu cred că se uită domnia sa la cearta dintre doi intelectuali (Marius Oprea şi Vladimir Tismăneanu), mai mult sau mai puţin deştepţi. Cred că fondul problemei nu e înlocuirea mea, ci faptul că nu i se mai dă voie IICCR să investigheze anumite fapte. Noul Institut nu mai are voie să dezgroape morţii, pe cei care i-au ucis prin păduri, pentru că nu mai are astfel de atribuţii. Eu nu am făcut teorie, eu nu am stat în bibliotecă, eu am căutat morţii prin munţi. Acum nu că-i îngropăm a doua oară, dar turnăm şi beton peste ei. Ceea ce i s-a întâmplat lui Ceauşescu, care nici acum nu se ştie unde este îngropat, iar familiei sale i se refuză accesul la rămăşiţe, li se întâmplă şi morţilor comuniştilor. Dacă nu mai suntem lăsaţi să facem investigaţii pe urmele criminalilor, asta anulează orice efort de condamnare a comunismului. Niciun ofiţer de Securitate nu a plătit pentru asta. Mi-e ruşine că am făcut parte din Comisia Prezidenţială pentru Condamnarea Crimelor Comunismului. Nu a reuşit să schimbe nimic",

sustine Marius Oprea.

Alo, Institutul Cantacuzino?

Primul-ministru Emil Boc a afirmat, după ședința de guvern de miercuri, că a fost informat despre faptul că Institutului Cantacuzino i s-a retras autorizaţia de punere pe piaţă a vaccinurilor, dar şi-a exprimat convingerea că în perioada următoare instituţia îşi va relua activitatea

Am fost informat de ministrul Sănătăţii cu privire la acest subiect şi sunt convins că în perioada următoare se vor face demersuri, astfel încât activitatea să reintre în normal

a afirmat Emil Boc la finalul şedinţei de guvern.

Institutul Cantacuzino nu mai poate produce vaccinuri, întrucât Agenţia Naţională a Medicamentului i-a retras, la începutul lui februarie, autorizaţia de punere pe piaţă a vaccinurilor şi a tuturor produselor injectabile, deoarece acesta nu a respectat regulile de bună practică de producţie (GMP - Good Manufacturing Practice), a anunţat marţi Daniel Boda, reprezentantul ANM, la încheierea audierilor desfăşurate în cadrul Comisiei de sănătate din Camera Deputaţilor.
O astfel de interdicţie ne duce cu gândul că produsele finale nu sunt în regulă, din moment ce nu s-au respectat regulile de bună practică în producţie! Şi bieţii oameni care s-au vaccinat deja, ce mai pot face?

Cianura, aurul şi... românii

Sub titlul „Cel mai bogat rus, un apropiat al lui Putin, va exploata aurul din Maramureş. Folosind cianura”, ziarul „România Liberă” ne prezintă un articol despre cum va fi exploatat aurul românesc de către ruşi (cu forţă de muncă românească, presupun).

Magnatul Mihail Prokhorov este proprietarul fostei uzine „Aurul” din Baia Mare. Aceasta va relua extracţia aurului prin metode bazate pe cianură. Cu alte cuvinte,

lângă Baia Mare ar urma să funcţioneze un complex industrial de genul celui pe care compania Roşia Montană Gold Corporation vrea sa îl construiască în Munţii Apuseni.

Acest Prokhorov, a fost declarat de Forbes printre cei mai bogaţi oameni din Federaţia Rusă, imediat după Abramovici, fiind unul din oligarhii apropiaţi premierului Vladimir Putin. Pentru a ne face o idee despre acesta, iată ce informaţii am mai găsit:

Miliardarul rus Prokhorov vrea casă de 25 milioane $

În noiembrie 2009, dezvoltatorii imobiliari din New York erau în alertă, după ce s-a aflat că miliardarul rus Mihail Prokhorov, îmbogăţit din afaceri cu metale, îşi caută o „căsuţă”. Miliardarul era interesat de echipa de basket New Jersey Nets şi avea nevoie şi de o reşedinţă pe pământ american, pentru a-şi putea urmări de aproape investiţia.

Prokhorov este cunoscut ca un mare cheltuitor, care ţine la eticheta de miliardar. Mai mult, la înălţimea de 2,06 metri, are nevoie de o locuinţă cu plafonul cât mai ridicat, care să nu îi stânjenească imaginea. Prokhorov este un om cu greutate în lumea sportului de performanţă, dupa ce a finanţat mai mulţi ani echipa de fotbal CSKA Moscova şi este foarte apreciat în Rusia pentru felul în care ştie să conduca şi să dezvolte un business.

Prokhorov s-a arătat interesat de un apartament tip penthouse din Brooklyn de numai 25 de milioane de dolari, pe care să îl folosească la petrecerile de pomină pe care le dă pentru prieteni şi apropiaţi. Pe locul doi ar fi un penthouse mai modest, dar mai retras, care costă 7,5 milioane de dolari, însă şansele ca rusul să îl cumpere sunt sub 50%, întrucât nu se prea se potriveşte stilului său grandoman.

Rusul ar vrea să înceapă exploatarea aurului cât mai repede şi anunţă investiţii de aproximativ 100 de milioane de euro. Uzina „Aurul” a fost în centrul celui mai mare scandal de poluare din istoria recentă a României: în anul 2000, apele cu cianură ale unui iaz de decantare din apropierea Băii Mari au poluat masiv râul Tisa, iar din acel moment activitatea fabricii de prelucrare a aurului a fost oprită.

Însă, până la începerea procesului de prelucrare a minereului de pe haldele de steril din Maramureş şi exploatarea unor perimetre miniere din judeţele Maramureş şi Satu Mare, noii patroni ai „Aurului” maramureşean aşteaptă avizul final de funcţionare din partea autorităţilor de mediu. Pentru ca acest lucru să se întâmple, proprietarii trebuie să investească masiv pentru a atinge standardele europene de mediu. În acest context, rusii au anunţat deja o investiţie de aproximativ 100 milioane euro în tehnologii de prelucrare a minereurilor neferoase, în urma cărora ar putea rezulta „cantităţi apreciabile de aur şi argint”.
Potrivit şefului Gărzii de Mediu Maramures, Călin Crişan, obţinerea autorizaţiei de mediu nu este deloc imposibilă, însă cu anumite condiţii:

„Normele europene prevăd ca tehnologia folosită pentru prelucrarea aurului cu ajutorul cianurilor trebuie să ducă la o concentraţie de 10 miligrame de cianura pe litru de apă în lichidul care iese din instalaţia industrială pentru a fi depozitat în iazul de decantare. Aici, în acest iaz, cea mai mare parte a cianurii este descompusă sub acţiunea naturală a razelor ultraviolete conţinute în lumina solară. Restul cianurii ar trebui oprit de staţia de epurare, pe care investitorii ruşi s-au angajat să o construiască”

Oare de ce spre deosebire de proiectul Roşia Montană, proiectul acesta nu a fost la fel de criticat. Doar Stephanie Roth, considerat unul dintre cei mai cunoscuţi opozanţi ai proiectului Roşia Montană, a luat atitudine împotriva preconizatei reluări a extragerii aurului cu cianura în Baia Mare. Acesta invocă în sprijinul opoziţiei sale poluarea râului Tisa din anul 2000.

„Există o coaliţie formată din mai multe organizaţii neguvernamentale, numită «România Fără Cianură». Noi milităm pentru interzicerea totală a folosirii cianurilor în domeniul acesta, pentru că există şi alte modalităţi de a obţine aurul, fără cianură. Prin definitie, cianura este toxică şi nimeni nu ne poate convinge de contrariu"

 De asemenea, The Jamestown Foundation şi Eurasia Daily Monitor au remarcat faptul că autorităţile române se pregătesc să permită exploatarea aurului cu ajutorul cianurilor în cazul ruşilor care deţin fabrica din Baia Mare, în timp ce tergiversează avizarea proiectului minier de la Roşia Montană, deţinut de canadieni şi americani. Blocarea exploatării aurului în Munţii Apuseni este justificată prin pericolul reprezentat de cianuri, însă The Jamestown Foundation şi Eurasia Daily Monitor spun că acest pericol nu împiedică proiectul din Baia Mare, deşi „Aurul” şi-a închis porţile în urma scandalului provocat de accidentul ecologic din anul 2000. Pe plan local, autorităţile şi sindicaliştii sunt încântaţi de perspectiva reluării activităţii industriale, pentru că aceasta ar însemna circa 500 de noi locuri de munca, în plină criza. Exista însa şi localnici care se tem de reluarea extragerii aurului cu ajutorul cianurii, deoarece, în urmă cu 10 ani, peretele unui iaz plin cu apă poluată cu cianura s-a surpat din cauza ploilor de primavară, iar apa otravită a ajuns în râul Tisa. Profesorul Claudiu Tudorancea de la Universitatea „Babes-Bolyai” spune că,

„din punct de vedere al biodiversităţii, în urma poluării de atunci, râul Tisa a devenit echivalentul unui deşert",

pentru că peştii şi celelalte vieţuitoare acvatice au fost exterminate de otravă. Uzina „Aurul” şi-a închis porţile în urma scandalului provocat de acest accident. Fosta uzina a fost „botezată” ulterior Transgold. După mai multe runde de licitaţii, activele fostului Transgold au fost cumpărate de britanicii de la Oxus Gold şi Kazach Gold, pentru 16 milioane de lei noi. Cele două companii au înfiinţat ulterior Romaltyn Mining, care a trecut 100% în proprietatea Kazach Gold, după ce aceasta a cumpărat participaţiunea britanicilor. Afectaţi de criza financiara, „kazacii” au fost cumpăraţi de Polyus Gold, cea mai mare companie auriferă din Rusia.

Deocamdată, nu este foarte clar modul în care va funcţiona afacerea. Analiştii economici spun că există două variante. Prima ar fi cea în care oligarhul Mihail Prokhorov va relua finanţarea efectivă a mineritului şi va prelucra în Baia Mare minereul extras pe plan local. Cea de-a doua varianta ar fi cea în care compania lui Prokhorov ar prelucra în Baia Mare minereul aurifer extras din Siberia. Motivul ar fi simplu. Expertul în economie Alexandru Benea spune că Uniunea Europeana are taxe vamale relativ mici pentru importul de minereuri, tocmai pentru a asigura materie primă ieftină pentru unităţile industriale din cele 27 de state membre. Pe de alta parte, autorităţile comunitare au impus taxe vamale mari pentru produsele metalurgice finite ori semifinite, tocmai în ideea de a proteja industria metalurgică europeană.

„Oligarhii ruşi au speculat foarte prompt aceasta situaţie. Ei au cumpărat la preţuri convenabile combinate metalurgice din România. Deţinătorii de mine din Rusia ori din Ucraina aduc în România minereuri, cu taxe vamale mici. Apoi, ei prelucreaza aceste minereuri în combinatele pe care le deţin în România. Produsele obţinute sunt vândute pe piaţa comună europeană fără nici un fel de alte taxe vamale. Preţurile cerute de oamenii de afaceri ruşi sunt mai mici decât cele de pe piaţa europeană, pentru că salariul unui muncitor din Maramureş este, cu siguranţă, mult mai mic decât cel al unui muncitor în metalurgie care lucrează, de pildă, într-un combinat din Luxemburg ori din Marea Britanie. Este perfect legal şi este o metodă inteligentă de a specula oportunităţile oferite de legislaţia comunitară",

a spus Alexandru Benea. De fapt, reţeta este folosită şi de alte societăţi deţinute de magnaţii din fosta URSS în România. Aşa procedează, de pildă, societatea rusească TMK, care deţine combinatul siderurgic din Reşita, ori concernul rusesc Mechel, care deţine două combinate în Câmpia Turzii, fostul combinat Industria Sârmei, iar în Târgovişte, fostul Combinat de Oţeluri Speciale. De asemenea, reţeta a fost folosită şi de omul de afaceri ucrainean Sergey Taruta, patronul echipei de fotbal Metalurg Donetk.


Cam asta-i situaţia! Putem sta liniştiţi! Ruşii ne lucrează pentru ei (mă rog, pentru unii)!

A dispărut o limbă...

Boa Sr a supravieţuit tsunami-ului din 2004, a rezistat ocupaţiei japoneze şi bolilor aduse de colonialiştii britanici, fiind singurul băştinaş de pe lanţul de insule care vorbea fluent limba Bo. Luându-şi numele de la un trib dispărut, Bo este una dintre cele 10 limbi andamaneze, despre care se crede că datează de dinainte de Neolitic, când oamenii s-au stabilit în sud-estul Asiei.

Deşi a fost îndeaproape urmărită de istorici în lingvistică, Boa Sr şi-a petrecut ultimii ani din viaţă fără să fie capabilă să vorbească cu nimeni în limba sa nativă, spune The Guardian. Nici măcar membri ai unor triburi înrudite nu au fost în stare să înţeleagă repertoriul de cântece şi poveşti ale femeii care avea în jur de 80 de ani, care mai vorbea hindi, precum şi o altă limbă locală.

„Pierderea pe care o suferim în această clipă nu este resimţită doar de comunitatea andamaneză. Este o pierdere resimţită de mai multe discipline la un loc: antropologie, lingvistică, istorie, psihologie şi biologie”, spune Narayan Choudhary, lingvist la Universitatea Jawaharlal Nehru.

Insulele Andaman, aflate în Golful Bengal, se află sub stăpânire indiană. Populaţia indigenă din această zonă a scăzut simţitor din momentul colonizării britanice, petrecute în 1858, insula devenind timp de 100 de ani o colonie de deţinuţi coloniali.

În ultimii 150 de ani, populaţia din insulele Andaman a scăzut de la 5.000 la 52, una dintre principalele cauze fiind alcoolismul.

Boa Sr a reuşit să scape de tsunami-ul din 2004 urcând într-un copac pentru a se feri de valuri. Ulterior a povestit lingviştilor că a fost prevenită asupra dezastrului: „Toţi eram acolo sus când a venit cutremurul. Cel mai în vârstă ne-a spus că Pământul se va despărţi. Ne-a spus să nu fugim şi nici să nu ne mişcăm din loc”.

Chelul şi tichia antirachetă

Ideea ca România să găzduiască elemente ale scutului antirachetă a fost vehiculată neoficial încă de la începutul acestui proiect, în perioada administraţiei Bush, dar a revenit cu insistenţă după ce preşedintele Obama a anunţat în toamna anului trecut că sistemul va fi modificat.

CSAT a aprobat joi instalarea de componente antirachetă pe teritoriul României începând cu anul 2015, a anunţat joi Traian Băsescu, care a precizat că Acordurile bilaterale dintre SUA-România pe acest subiect vor fi ratificate de Parlament. Şeful statului a mai precizat că invitaţia ca România să participe la dezvoltarea sistemului american de apărare antirachetă a fost lansată de preşedintele SUA, Barack Obama, prin intermediul subsecretarului de stat american pentru controlul armamentelor, Ellen Tauscher. Potrivit preşedintelui, pe teritoriul României vor fi amplasaţi „interceptori tereştri”, reprezentând componente ale sistemului antirachetă. Calendarul convenit cu americanii vizează operaţionalizarea facilităţilor de pe teritoriul României începând cu anul 2015.

Încă din 2005, cotidianul francez Le Figaro scria că România ar putea fi aleasă de americani pentru instalarea unei baze în cadrul scutului antiracheta.


Ar fi fost vorba de baterii de rachete Patriot. Explicaţia ziarului francez era, atunci, una simplă: Bucureştiul părea dispus să facă mai multe concesii în această privinţă, spre deosebire de Polonia (oare de ce?), stat cu care Washingtonul purta deja tratative pe aceasta temă încă din 2002. Ulterior, a fost aleasă Polonia pentru a găzdui baza pentru interceptoarele scutului antirachetă din Europa.

Preşedintele american Barack Obama a anunţat însă la 17 septembrie 2009 că SUA renunţă la proiectul de scut antirachetă în Europa de Est promovat de predecesorul său George W. Bush. Obama a dat asigurări că noul sistem de apărare antirachetă va fi mai amplu decât precedentul, subliniind că programul balistic iranian rămâne o ameninţare. În aceeaşi zi, secretarul american al apărării Robert Gates a precizat că Statele Unite nu renunţă la instalarea unor elemente ale scutului antirachetă în Europa, ci intenţionează să le facă mai flexibile, pentru a acoperi nordul şi sudul Europei.

Rusia s-a opus vehement proiectului de scut american antirachetă promovat de fostul preşedinte american George W. Bush, care prevedea instalarea de rachete interceptoare în Polonia şi a unui radar în Cehia, considerându-l drept o ameninţare la adresa securităţii sale.

Scenariul referitor la posibila implicare a României în acest plan a fost vehiculat anterior. Astfel, imediat după anunţul din septembrie al preşedintelui american Barack Obama de a renunţa la proiectul de scut antirachetă promovat de predecesorul său, George W. Bush, în favoarea unui sistem mai puternic, mai inteligent şi mai rapid, presa de rusă şi americană au scris că SUA ar putea instala elemente ale unui scut antirachetă în Turcia, Israel, Bulgaria şi România, după ce au renunţat la Polonia şi Cehia.

Această perspectivă a fost sugerată şi de unii dintre oficialii români. Fostul ministru de externe Cristian Diaconescu declara în septembrie că „România este în joc” în ceea ce priveşte acest sistem de apărare, asigurând că „nimeni nu va fi lăsat în urmă” şi atrăgând atenţia că ar fi bine ca şi Rusia să fie implicată.

Sursa: ziarul Cotidianul

Ghici cine-i chelul în povestea asta!

„Nu am autorizat vaccinul Cantgrip”

Remediul românesc pentru gripa porcină nu face parte dintre cele patru vaccinuri recomandate de Agenţia Europeană a Medicamentelor.

Autorităţile române spun însă că atâta vreme cât Cantgrip este folosit doar în Romania, nu este necesar acordul instituţiilor UE.

Cantgrip, vaccinul testat pe copii la Arad şi la Timişoara, nu este autorizat de către Agenţia Europeană a Medicamentelor. Întrebaţi de către România liberă despre Cantgrip şi despre firma farmaceutică ce îl testează, IFE Human Pharmacology (rebotezată recent Pierrel Research HP-RO), oficialii Agenţiei Europene a Medicamentelor nu au putut decât să afirme că nu au auzit niciodată nici de una, nici de cealaltă. Agenţia Europeană a Medicamentelor, instalată la Londra, este singura structură europeană autorizată să evalueze şi să recomande comercializarea medicamentelor în interiorul Uniunii Europene. (Şi-atunci, mă-ntreb cum pot autorităţile române să susţină că nu e necesar acordul instituţiilor UE? România nu este în interiorul Uniunii Europene?) Agenţia a recomandat până în prezent doar patru vaccinuri împotriva gripei „porcine”, toate fabricate în Elveţia şi în Marea Britanie. (Din punctul meu de vedere asta nu înseamnă nicidecum că vaccinurile recomandate ar fi mai bune decât Cantgrip! Poate dimpotrivă!)

Iată şi o informaţie legată de programul de testare al Cantgrip pe copii:

Cobai de 600 de euro. Atât primeşte un părinte care acceptă ca pe propriul copil să fie testat vaccinul Cantgrip. În aceste condiţii, unele familii nevoiaşe au fost de acord să-şi ofere copiii drept cobai. Campania de vaccinare a copiilor cu vârsta cuprinsă între 6 şi 16 ani nu a fost demarata înca. În ianuarie, Ministerul Sănătăţii anunţa că aceasta va debuta la începutul lui februarie dacă testele vaccinului Cantgrip pe micuţi vor fi finalizate.
Dificultatea firmei IFE Human Pharmacology în acest proces, este găsirea de copii voluntari. „Un om şi un părinte conştient nu va accepta niciodată să se facă teste pe copilul lui”, a declarat Gheorghe Lascu, preşedintele Societăţii Generale de Medicină a Familiei Maramureş. Sănătatea copilului este pusă în pericol, deoarece prin aceasta testare, el este supus unor riscuri necunoscute.

Revenind, cele patru vaccinuri aprobate sunt Focetria, produs de către firma Novartis din Elvetia, Celvapan, creat de Baxter, tot din Elvetia, Pandemrix, care provine din laboratoarele GlaxoSmithKline (GSK) din Marea Britanie, şi, mai recent, Arepanrix, produs tot de GSK. Pentru acesta din urmă, de altfel, Agenţia Europeană a Medicamentelor încă nu a primit avizul Comisiei Europene. În cazul unor medicamente care trebuie testate pe copii, companiile care doresc să comercializeze asemenea produse trebuie să prezinte şi un Plan Pediatric de Investigaţii, care trebuie să ofere informaţii suficiente în legatură cu posibilele efecte asupra copiilor.

„Cantgrip nu se numără printre vaccinurile împotriva A/H1N1 autorizate de către Agenţia Europeană a Medicamentelor”, a declarat pentru România liberă Monika Benstetter, purtătoarea de cuvânt a Agenţiei. „Pentru orice informaţie privind legalitatea lui, adresaţi-vă autorităţilor române competente.” Monika Benstetter mai confirmă şi că firma Pierrel Research HP-RO nu a contactat niciodată Agenţia. Din partea Comisiei Europene, reacţia este, de asemenea, una de mare prudenţă. O situaţie cum este cea ivită recent în România pare a se situa mai degrabă într-o zonă cenuşie a legislaţiei europene. Ton van Lierop, purtătorul de cuvânt al comisarului pentru Industrie, Günter Verheugen, de a cărui autoritate depinde comercializarea vaccinurilor în Europa, afirmă că, dacă produsul este destinat exclusiv pieţei interne româneşti, nu se poate vorbi despre o încălcare a legislatiei comunitare. „Dacă produsul e doar pentru interiorul României, atunci totul depinde de autorităţile române", spune Ton van Lierop. (Nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase!)

Comisia Europeană, precum sş Agenţia Europeană a Medicamentelor au fost deja criticate, inclusiv de către experţi ai Organizatiei Mondiale a Sănătăţii, pentru faptul că au aprobat în grabă cele trei vaccinuri britanice şi elveţiene (pentru cel de-al patrulea, Arepanrix, Comisia încă nu şi-a dat avizul). În ambele cazuri este vorba despre produse încă netestate suficient, ceea ce a împins unele guverne să purceadă la teste rapide, permiţând însă ca în aşteptarea rezultatelor produsele să fie deja distribuite. Astfel, în Spania, în septembrie anul trecut, guvernul a aprobat testarea pe 400 de copii cu vârste între 6 luni şi 17 ani a vaccinului Pandemrix elaborat de laboratorul britanic GlaxoSmithKline. Aprobarea testelor a fost dată de Agenţia Spaniolă a Medicamentelor, pe baza semnăturii părinţilor.

Rezultatele testelor nu sunt deocamdată cunoscute, întrucât pentru prelucrarea lor este nevoie de circa 6 luni. Laboratorul britanic GlaxoSmithKline organizează de ani de zile teste ale diferitelor produse farmaceutice în multe ţări ale lumii a treia, în special în America de Sud, unde compania a fost acuzată că foloseşte metode de presiune inacceptabile asupra familiilor sărace pentru a le convinge să-şi lase copiii să fie supuşi experienţelor medicale.

„Cantgrip, autorizat printr-o procedură naţională”
Agenţia Naţionala a Medicamentului susţine că vaccinul Cantgrip nu a avut nevoie de autorizare europeană, pentru că producătorul este autohton şi produsul este folosit doar în România. „Când un producător doreşte să autorizeze un produs centralizat, se adresează Agenţiei Europene, dar în cazul nostru este vorba de un producător autohton, Institutul Cantacuzino, şi s-a adresat prin procedura naţională ANM-ului. Dacă vaccinul produs de Institutul Cantacuzino ajungea şi la alte state (păi nu era vorba că se trimite şi în Republica Moldova? Aaa, Moldova nu e în UE!!, m-am prins şi eu), atunci trebuia să se adreseze Agenţiei Europene”, explică Anca Crupariu, purtătorul de cuvânt al ANM. Cu toate acestea, conform ANM, reacţiile adverse la Cantgrip se înregistrează la Centrul Naţional de Farmaco-Vigilenţă şi sunt prezentate ulterior într-o bază de date a Agenţiei Europene. Asta, pentru a putea fi monitorizate reacţiile adverse la vaccinul anti-A/H1N1 la nivelul Uniunii Europene. Reprezentanţii ANM mai spun că firme precum Novartis sau GSK, puteau furniza vaccinul fără girul instituţiei europene. „În momentul în care GSK a dorit ca propriul vaccin să fie utilizat pe tot teritoriul UE, a ales varianta autorizării centralizate. Însă GSK putea să ceară autorizare în fiecare ţară în care are sediu de producător prin procedură naţională, dar a ales varianta mai de amploare”, conchide Anca Crupariu.

Privat dar public!

Asociaţia Română de Standardizare - cea blagoslovită de Guvern să diriguiască un patrimoniu constituit în zeci şi zeci de ani - şi-a arogat însă şi drepturi ce vin în contradicţie cu legislaţia europeană care nu îngrădeşte în nici un fel circulaţia ideilor tehnice, a normelor tehnologice condensate în standarde. În plus, ceea ce era până în 1989 cu regim de obligativitate - STAS-ul - are acum doar caracter de recomandare.

În timp ce instituţiile evoluează în spaţiul Uniunii Europene, la noi ASRO îşi blindează patrimoniul obţinut gratuit cu tot felul de hotărâri interne menite să-i întărească poziţia de monopol. De pildă, Consiliul Director al Asociaţiei emite o hotărâre privind drepturile de autor asupra standardelor bazându-se pe Convenţia de la Berna pentru protecţia operelor literare şi artistice. Dintr-un foc, prin analogii forţate, ASRO pretinde că standardul se supune legislaţiei dreptului de autor într-o veritabilă „Simfonie a STAS-ului”.

Declarată de interes naţional, ASRO, entitate privată, dirijează o activitate în numele statului, neavând însă nici o obligaţie să dea socoteală vreunei instituţii a statului. Din vânzarea standardelor şi activităţi conexe are venituri consistente, evident în afara oricărui control, asociaţia devenind o mină de aur pentru cei din conducerea ei. Vânzarea standardelor aduce grosul prosperităţii ASRO, deşi cu aceste standarde au fost „împroprietăriţi” de Guvernul Ciorbea fără nici o plată la stat.

Uzufructul acestui patrimoniu tehnic este din acest punct de vedere total imoral şi fără un beneficiu concret pentru bugetul central. Cehii şi-au dat seama după privatizarea standardizării de eroare comisă şi activitatea a fost recent trecută din nou la stat. Iată o idee care considerăm că merită preluată şi ar fi în România de interes public.

Libertatea deciziei asupra propriei vieţi?

Ziarele şi televiziunile ne comunică:

Ministerul Sănătăţii (MS) a trimis direcţiilor judeţene de sănătate publică o adresă prin care solicită tuturor medicilor să se vaccineze împotriva gripei noi. În caz contrar, li se va interzice să consulte bolnavii. Potrivit aceluiaşi document, toţi medicii de familie au obligaţia să vaccineze împotriva gripei pandemice, „această activitate reprezentând o acţiune prioritară în această perioadă”. „Nu mai dorim să primim reclamaţii din partea pacienţilor că medicii de familie nu au vaccin sau nu vor să vaccineze împotriva gripei A/H1N1”.

Î acelaşi timp, mai există încă voci ca şi cea a Prof. Dr. Vasile Astărăstoaie, preşedintele Colegiului Medicilor, care spune că aceasta este o „măsură isterică”, pe fondul isteriei generale legate de vaccinarea contra A/H1N1.

În opinia prof. Astărăstoaie, atât timp cât vaccinul nu e obligatoriu, fiecare cetăţean are dreptul să decidă, inclusiv medicul are acest drept. Cu atât mai mult cu cât în contractul colectiv de muncă nu este stipulată această obligaţie, iar vaccinul nu e obligatoriu. Se poate invoca faptul că vaccinarea în cazul medicilor e necesară pentru stoparea transmiterii virusului. Dar pentru aceasta ar trebui ca 80% din populaţie să se vaccineze, ceea ce nu este posibil.
Şi, de asemenea, la rândul lui medicul are dreptul să decidă să se „imunizeze” sau nu.