Învaţă de la flăcări, că toate-s numai scrum,
Învaţă de la umbră, să taci şi să veghezi,
Învaţă de la stâncă, cum neclintit să crezi,
Învaţă de la soare, cum trebuie să spui,
Învaţă de la piatră, cât trebuie să spui,
Învaţă de la vântul, ce-adie pe poteci,
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.
Învaţă de la toate, căci toate-ţi sunt surori,
Cum poţi să treci prin viaţă,
Cum poţi frumos să mori.
Învaţă de la vierme, cum nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr, să fii mereu curat,
Învaţă de la flăcări, ce-avem de ars în noi,
Învaţă de la apă, să nu dai înapoi.
Învaţă de la umbră, să fii smerit ca ea,
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea,
Învaţă de la soare, ca vremea să-ţi cunoşti,
Învaţă de la soare, că-n cer sunt numai oşti.
Învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi,
Învaţă de la lună, să nu te înspăimânţi.
Învaţă de la vultur, când umerii ţi-s grei,
Şi du-te la furnică, să vezi povara ei,
Învaţă de la floare, să fii gingaş ca ea,
Învaţă de la mamă, să ai blândeţea sa,
Învaţă de la păsări, să fii mai mult în zbor,
Învaţă de la toate că totu-i trecător.
Ia seama-ntotdeauna, prin lumea-n care treci
Să-nveţi din tot ce piere, cum să trăieşti în veci!
-Traducere din lirica norvegiana
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu