Mii de haitieni flămânzi răspândiţi pe străzi biruind sârma ghimpată şi un micuţ contingent de căşti albastre aparţinând luptătorilor pentru pace ai ONU care distribuie alimentele.
Scena haotică a avut loc în afara palatului prezidenţial din Port-au-Prince, unde agenţiile de ajutorare s-au luptat pentru a controla o masă puternică de 4000 de haitieni disperaţi, la două săptămâni după devastatorul cutremur.
Forţele de securitate au împrăştiat gaze cu piper în efortul de a potoli miile de bărbaţi, femei şi copii ce se înghesuiau pentru a obţine alimente.
Înghesuiala: forţele de pace ale ONU se luptă pentru a controla miile de haitieni înfometaţi şi disperaţi aflaţi în exteriorul palatului prezidenţial din Port-au-Prince.
Pe măsură ce soldaţii copleşiţi s-au retras, oamenii s-au înghesuit pentru a apuca sacii de boabe de fasole pinto (năut) şi de orez, saci ce poarta inscripţionat steagul Statelor Unite.
O femeie însărcinată ce vomită, încă arătând prin gesturi că îi este foame, este cărată de trupele ONU după ce s-a prăbuşit în mulţimea de corpuri.
Soldaţii au făcut tot posibilul pentru a se pregăti să facă faţă acestei încercări. Ei au întins sârmă ghimpată pentru a separa strada de zona în care se află oraşul de corturi.
Apoi au impus oamenilor să se alinieze pe patru cozi, la o distanţă de 20 de yarzi (cca. 18 m) de locul în care erau împărţite alimentele.
Mâinile sus: Haitineii forţează, în ciuda faptului că forţele de securitate trag focuri de avertizare.
Încercare zadarnică: Un soldat (în dreapta) poate fi văzut folosind spray cu piper, în încercarea de a ţine mulţimea sub control.
Două camioane au fost parcate între mulţime şi alimente, în timp ce o maşină blindată ONU păzeşte, parcată alături. Dar chiar şi luptătorii înarmaţi cu bastoane şi scuturi nu au putut face faţă mulţimii agitate. De fiecare dată când un soldat trage un foc de avertizare, mulţimea se retrage pentru un moment, apoi se îmbulzeşte din nou, strigând.
Acest episod s-a desfăşurat la două zile după ce au avut loc scene similare în zona Point Rouge, când militarii brazilieni pentru pace ai ONU au fost fortaţi să tragă focuri de avertizare şi să folosească spray-uri cu piper pentru a risipi mulţimea nedisciplinată. Din cauza forţelor militare insuficiente pentru a asigura securitatea în zona distribuirii alimentelor, populaţia a încercat să prade, punând în pericol vieţile soldaţilor şi ale membrilor World Food Program, scrie într-un raport brazilian al ONU.
Mulţimea în creştere: Ochii unui tânăr s-au luminat când a văzut zecile de saci de orez şi de năut
Retragerea: Miile de oameni lăsaţi fără hrană după lupta haotică
Având mii de haitieni rămaşi fără hrană în urma busculadei, preşedintele Rene Preval a făcut apel pentru a se aduna mai multe corturi pentru cei rămaşi fără casă. În jurul pieţei Champs de Mars, haitienii trăiesc sub cerul liber, mulţi fără nimic altceva decât o bucată de plastic pentru a-i proteja de soare şi ploaie.
„Trăim precum câinii”, a afirmat Espiegle Amilcar, de 34 de ani. „Dormim, mâncăm şi ne facem necesităţile în acelaşi loc.”
Agenţia globală ce aprovizionează cu corturi a afirmat că deja a trimis 10.000 de corturi în Haiti şi vor mai sosi cel putin 30.000.
Plecând fără alimente: Copii susţinând pancarte prin care cer ajutor, în Leogane, unul dintre oraşele cele mai devastate de cutremur.
Dar Organizaţia Internaţională pentru Migraţii a afirmat: „Este puţin probabil ca proviziile alimentare să ajungă nevoilor.” Între timp, pe măsură ce sistemul de telefonie mobilă din Haiti a început să funcţioneze din nou, s-au primit mii de apeluri vocale şi mesaje de la oamenii prinşi între ruine. Supravieţuitoarea Rene Emile, de 32 de ani a plâns când a citit textul primit de la soţul său Peter, care era la un curs în capitală în momentul, în care clădirea s-a prăbuşit. El a scris: „Trimite ajutoare, încă trăim. Fie ca Dumnezeu să te binecuvânteze şi să te păzească. Faţa Lui străluceşte deasupra ta. Te iubesc.” Doamna Emile a afirmat către The Sun: „Este tot ce mi-a rămas de la soţul meu. Câteva cuvinte primite pe telefon. Este tot ceea ce am şi a sosit prea târziu.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu