Băsescu - unealtă a destructurării?

Rolul Preşedintelui României

Conform art. 80 din Constituţie: „(1) Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale. (2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.” Pornind de la structura acestui text constituţional s-a afirmat că Preşedintele
României îndeplineşte trei funcţii: funcţia de reprezentare, funcţia de garant şi funcţia de mediere. Astfel, Preşedintele României reprezintă statul român, atât pe plan intern, cât şi pe plan extern. Pe plan intern, Preşedintele este reprezentantul statului român, deoarece este ales prin intermediul sufragiului universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, aşadar i se conferă o legitimitate democratică directă şi egală cu cea a Parlamentului; pe plan extern, Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele României, acreditează reprezentanţii diplomatici ai României, iar reprezentanţii diplomatici ai altor state sunt acreditaţi pe lângă Preşedintele României (art.91).

Art. 80 menţionează în continuare faptul că Preşedintele României este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale”; în acest sens, Preşedintele este comandantul forţelor armate şi preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare al Ţării, poate declara mobilizarea parţială sau totală a forţelor armate, ia măsuri pentru respingerea agresiunii armate, instituie starea de asediu sau starea de urgenţă, în întreaga ţară ori în unele unităţi administrativ-teritoriale (art. 92,93).

Aliniatul 2 al art. 80 prevede că „Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice”. În acest scop el exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate. În vederea realizării acestei funcţii el este înzestrat cu o serie de atribuţii: poate sesiza Curtea Constituţională, înainte de promulgarea legii, pentru exercitarea controlului de constituţionalitate; poate trimite legea, înainte de promulgare, Parlamentului spre reexaminare; în raporturile cu Guvernul, desemnează un candidat la funcţia de prim-ministru (art.85), poate revoca miniştri la propunerea primului-ministru (art.85) şi poate participa în anumite situaţii la
şedinţele Guvernului (art.87); în raporturile cu Parlamentul, poate convoca cele două Camere în sesiune extraordinară (art.66), poate adresa mesaje Parlamentului (art.88), poate dizolva Parlamentul (art.89), promulgă legile adoptate de Parlament (art.77); de asemenea, fără a impieta asupra independenţei justiţiei, numeşte în funcţie judecătorii şi procurorii, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.

Din cele prezentate mai sus nu rezultă faptul că preşedintele trebuie să scadă pensiile cu 15%, fondul de salarii cu 25% şi subvenţiile.

Pe de altă parte, în baza cărei analize s- iau aceste măsuri? Unde este această analiză care trebuie prezentată opiniei publice! O altă întrebare fără răspuns este aceasta: unde este situaţia limpede a banilor luaţi până acum cu împrumut de guvern de la F.M.I. şi de pe piaţa de capital?

Deasemenea, trebuie spus că aceste măsuri nu garantează ieşirea din criză, ci dimpotrivă vor conduce la restrângerea consumului unei ţări care s-a dezvoltat pe bază de consum în ultimii 20 de ani. Deci e de presupus că din toamnă-iarnă ne putem aştepta la alte rele...

Dar peste toate, mai important decât orice, voinţa unora (folosindu-l pe domnul Băsescu şi apropiaţii săi) de a crea un stat minimalist (15% din PIB) şi aducerea F.M.I. în România, coroborat cu aderarea României la Uniunea Europeană ar putea să însemne de fapt într-un final destructurarea statului român, primele măsuri fiind acelea legate de distrugerea marilor sisteme de coeziune naţională:

• sistemul naţional de pensii (trecutul, cei ce au fost, părinţii şi bunicii noştri);
• sistemul naţional medical (prezentul, noi toţi);
• sistemul educaţiei naţionale (viitorul, copii noştri).

Astfel, într-o perioadă relativ mică (la scara istoriei), vom fi destructuraţi ca popor, vom fi simple fiinţe în bătaia vântului istoriei. Sloganul „dezbină şi stăpâneşte” este  cunoscut şi aplicat de mii de ani.

Această variantă de analiză nu merită mai multă atenţie?

Postări asemănătoare pe categorii