Arta de a vindeca orice boală fără doctorii şi fără operaţii

Prefaţă

la a douăsprezecea ediţie germană

1896

Pe lângă cele unsprezece ediţii ale manualului meu, apărute una după alta, se adaugă acum a douăsprezecea ediţie, cu desăvârşire prelucrată şi îmbunătăţită, izvorâtă din semnalele numeroşilor cititori, care primesc cu încredere nemărginită învăţăturile mele; ediţia de faţă este chemată să croiască mai departe calea pentru adevărata înţelegere a unei metode de vindecare fără doctorii şi fără operaţii, şi să descopere noi adepţi pe lângă cei vechi, încercând să ajute la răspândirea luminii ce trebuie să răzbată prin întunericul ce domneşte încă asupra legilor şi căilor nestrămutate ale naturii…; într-un şir de teze amănunţit, încerc să dovedesc că toate bolile, oricum s-ar numi fiecare dintre ele, s-au născut dintr-una şi aceeaşi cauză; în această prefaţă dau seamă din nou de principiul unităţii, principiu care indică interdependenţa părţilor dintr-un întreg cu marele întreg însuşi…;aceea ce omenirea, prin şcoala medicală modernă înţelege prin conceptul de: „boli de sine stătătoare” – nu reiese deloc în urma cercetărilor mele…; aşa numitele boli de sine stătătoare nu sunt altceva decât forme schimbătoare, stări variabile, care deşi, pe dinafară par felurite, totuşi în nici o împrejurare nu sunt independente. De aceea eu socotesc de prisos înşirarea atâtor sute de boli. Dacă la împărţirea acestui manual, am întocmit anumite categorii, ale aşa numitelor boli, n-am avut în vedere, decât să înlesnesc onoraţilor cititori priceperea tezelor pe care le tratez. Denumirile obişnuite de boli pe care le-a introdus şcoala medicală nu pot fi părăsite aşa de lesne, de aceia care sunt obişnuiţi cu ele. Bineînţeles, metoda mea nu vrea să ştie de boli deosebite ale organelor interne sau externe, nu cunoaşte latineasca şcolii medicale, cu atât mai mult se sprijină însă pe cunoaşterea şi întrebuinţarea raţională a unei legi a naturii, până aici necunoscută dar veşnic nestrămutată, a unităţii bolilor.
O fi perfectibilă maşina cu aburi, nu însă forţa aburului. Tot aşa e şi cu metoda mea de vindecare. Temelia ei este nestrămutată, cel mult forma se poate schimba. Cunoaşterea acelei legi a naturii, necunoscută până acum, dar care a existat întotdeauna, a adus în sfârşit lumină în noaptea nenorocirilor pricinuite de boală. După cum un oraş mare nu mai are nevoie, la răsăritul soarelui de felurite mii de felinare, fiindcă lumina soarelui e cu mult mai puternică, tot aşa şi acei care cunosc noua ştiinţă de vindecare, nu mai au nevoie să ştie nici denumirile atâtor mii de boli nici mijloacele de vindecare ale şcolii moderne. Experienţa a dovedit că un singur mijloc aduce vindecarea tuturor acelor boli, mult mai repede şi mai sigur, decât toate miile de mijloace ale şcolii medicale.
Pretutindeni unde a pătruns ştiinţa mea de vindecare – şi trebuie s-o mărturisesc cu bucurie că e lumea întreagă – pretutindeni adevărurile ei şi-au croit drum. Nu e vorbă, a trebuit să înlătur multe lucruri ce păreau adevăruri nediscutabile şi a trebuit să răstorn multe temelii, care păreau nestrămutate. Dar descoperirile mele au rămas, căci au fost întărite zilnic, în practica mea, de numeroase dovezi şi aşa s-au întemeiat atât de puternic, încât zadarnic ar încerca cineva să le răstoarne. Miile de oameni, care datorează sănătatea lor aplicării metodei mele, sunt martori. Noi dovezi de adevărul nestrămutat al învăţăturilor mele, îmi sosesc zilnic, aşa că sunt mândru de a şti că viitorul ştiinţei mele de vindecare e asigurat.
După cum toate descoperirile şi-au găsit la început duşmani, tot aşa n-au fost scutite de dânşii nici învăţăturile mele. Aci mai era vorba şi de unul, care părea a fi „nechemat” pe tărâmul ştiinţei de vindecare, dar care totuşi venea cu descoperiri noi, cu vederi noi, cu axiome noi, aruncând multe lucruri de prisos, înlăturând cu energie multe greşeli înrădăcinate. Bine înţeles, acei sceptici sau potrivnici s-au slujit de multe ori, de mijloace atât de puţin cinstite, încât însăşi purtarea lor i-a nimicit. Rezultatele minunate dobândite de metoda mea, aplicată adeseori bolnavilor condamnaţi de doctori, sunt cea mai bună dovadă de eficacitatea ei. Dacă aş fi aşteptat, ca reprezentanţii ştiinţei medicale să recunoască adevărul învăţămintelor mele şi să confirme progresul făcut, în chipul acesta, pe tărâmul ştiinţei de vindecare n-aş fi făcut un pas înainte toată viaţa mea. Aşa, însă, mulţumită numeroşilor mei adepţi, noua mea metodă de vindecare a fost experimentată şi recunoscută chiar de curţile germane şi străine. Ea a adus atâtor mii de oameni, uşurarea suferinţelor lor şi a devenit o ştiinţă nouă, care întemeiată pe legile naturii, nu mai poate fi tăgăduită.
A cunoaşte la timp bolile corpului omenesc, a le înlătura, a predica adevărul legilor naturii, care pun la îndemâna omului mijlocul raţional de a trăi şi a se vindeca, acesta e scopul acestui manual, apărut până acum în 17 limbi.
Cartea aceasta are misiunea de a fi o călăuză, un sfătuitor pentru toţi, care caută scăpare şi doresc sfaturi. Fie ca scopul acesta să-l împlinească cu prisos, spre alinarea suferinţelor oamenilor bolnavi!

Lipsca, 1 ianuarie 1896

Flossplatz 24.

Louis Kuhne.

Postări asemănătoare pe categorii