8 martie 2011

Vitamina C - vitamina vieţii

O armă împotriva tuturor bolilor. Probabil cea mai genială dintre invenţiile naturii este vitamina C, sau acidul ascorbic, cum o numesc specialiştii. Dacă s-ar decerna medalia de aur la o olimpiadă a substanţelor nutritive, ea ar fi câştigată, fără nici un dubiu, de Vitamina C. O substanţă mai preţioasă nu se găseşte pe tot pământul. Citiţi mai jos tot ce merită aflat despre acest superantibiotic.

Originea vitaminei C
Cu miliarde de ani în urmă, a existat o perioadă când natura a fost nemulţumită de felul cum se dezvoltau plantele şi microorganismele. Pur şi simplu, totul lâncezea. Pretutindeni creşteau doar muschi, alge, licheni, nimic nu voia să se ridice de la pământ ori să se pună în mişcare. „Am nevoie de o substanţă foarte simplă”, si-a spus atunci natura, după ce cugetase o vreme, „una uşor de construit din elementele pe care le am la îndemână, o moleculă compusă din carbon, hidrogen şi oxigen. Ar trebui să fie destul de mică şi de agilă, ca să poată trece mai repede decât altele prin toate barierele metabolismului. Şi atât de dinamică, încât să impulsioneze evoluţia pe Pământ.” Aşa a inventat natura molecula de vitamina C. Animalele îşi produc în general singure această substanţă ce le asigură imunitatea. De aceea, ele nu răcesc niciodată. Când o vulpe colinda noaptea prin viscol ore întregi în căutarea prăzii, metabolismul ei fabrică vitamina C din glucoză. De fiecare dată, exact în cantitatea necesară.

O vitamină pentru plante, animale şi oameni
La animalele inferioare şi ulterior la cele superioare, vitamina C a reprezentat catalizatorul tuturor reacţiilor vitale. De fapt, abia prezenţa ei a făcut posibilă viaţa şi mişcarea. Deci nu e de mirare că „fiinţele imobile”, plantele, consumă şi necesită relativ puţină vitamina C. Cu cât este mai dinamic, un animal sau un om are nevoie de o cantitate mai mare de vitamina C. În ascensiunea pe scara progresului biologic de la animal la om, vitamina C a fost un participant tot mai activ. Fără ea, ne-ar fi imposibil să percepem deosebirile dintre culori, să conştientizăm trecerea timpului, să trăim bucuria şi entuziasmul. Necesarul de vitamina C a crescut odată cu evoluţia formelor de viaţă.

Funcţiile vitaminei C
În organismul uman, vitamina C are două mari funcţii: întărirea imunităţii şi echilibrarea psihicului. Ea este cel mai redutabil inamic al tuturor bolilor.


Întărirea imunităţii
În sistemul imunitar, vitamina C este duşmanul neînduplecat al oricăror agenţi patogeni, al paraziţilor, virusurilor, microbilor şi, în primul rând, al radicalilor liberi, care fug de ea ca dracul de tămâie. Faţă în faţă cu moleculele de vitamina C, radicalii liberi n-au nici o şansă. Şi, întrucât ei ne aduc îmbătrânirea şi în final moartea, se poate afirma că vitamina C este cel mai eficient apărător al tinereţii.

Cheia pentru o viaţă fericita
E absolut firesc să ne trezim dimineaţa, întâmpinând noua zi cu speranţă şi bucurie, asa cum fac animalele. Dacă un om se dă jos din pat fără chef, descurajat şi plin de gânduri negre, înseamnă că există o perturbare în biochimia creierului şi a nervilor săi. Un asemenea fenomen nu are voie să se petreacă. Vitamina C joacă aici un rol considerabil, ea poate fi chiar cheia ce ne deschide calea spre o viaţă mai fericită.

Vitamina C pentru un ţesut conjunctiv rezistent
Vitamina C mai are de îndeplinit în corpul nostru o funcţie suplimentară, defel neglijabilă. Ea consolidează ţesutul conjunctiv. În acelaşi timp, tonifică şi netezeşte pereţii tuturor vaselor de sânge, de la cele mai mari până la capilarele de dimensiuni microscopice. Cu vitamina C, varicele şi hemoroizii se retrag, iar ridurile şi încretiturile pielii dispar.

Vitamina C pentru gingii sănătoase şi dinţi puternici
Cu un aport consistent de vitamina C vă întăriţi dinţii şi gingiile mai bine decât cu orice pastă. Mâncaţi o lămâie pe zi şi veţi putea muşca din măr fără grijă. Acest proces de fortificare se manifestă vizibil la gingii şi la alveolele maxilarului, oasele cu cel mai mare consum de calciu din corpul nostru. Calciul singur se deplasează prea lent pe drumul său spre celule, atunci când ele îl aşteaptă în cantităţi mari. Combinat însă cu vitamina C, el formează compuşi - aşa-numiţii chelaţi -, astfel fiind transportat de urgenţă la destinaţie, prin curier rapid. Efectele se observă mai ales în aprovizionarea cu calciu a dentinei, materialul din care sunt construiţi dinţii. În absenţa vitaminei C, eficienţa calciului scade la jumătate.
Lămâie în loc de spălat pe dinţi? Calciul şi vitamina C sunt adversarii nedeclaraţi ai dentiştilor sau, mai bine zis, concurenţa lor: stomatologii naturii. „Mănâncă de două ori pe zi câte o lămâie, şi în acest mod se asigură că au în permanenţă respiraţia proaspătă şi dinţii perfect curaţi. Vitamina C omoară bacteriile ce dau naştere cariilor, iar calciul cimentează maxilarele şi dinţii. E o metodă mai sănătoasă decât să-ţi freci de trei ori pe zi gingiile, până le răneşti”, susţin biochimiştii moderni. În sprijinul opiniei lor, ei amintesc de arcadele dentare descoperite în situri arheologice: au aparţinut unor oameni care au trait acum 5000 sau 10.000 de ani şi prezintă dinţi sănătoşi, deşi pe vremea aceea nu existau cabinete stomatologice şi încă nu se inventase pasta de dinţi.

Vitamina C stabilizează greutatea corporală
Acesta este un lucru extrem de important pentru toate persoanele supraponderale şi obeze: vitamina C este aliatul principal al celor ce doresc să devina supli. Interesant de remarcat este şi faptul că animalele, trăind în libertate, îşi menţin greutatea corporală stabilă până la sfârşitul vieţii, cu ajutorul vitaminei C.
Reglator al procentului de fier, Vitamina C are şi alte funcţii în organismul nostru: ea „eliberează” fierul din peretele intestinului şi din splină şi îl transferă în sânge, pentru a permite aprovizionarea cu oxigen a celulelor.

Repararea ţesutului conjunctiv
Vitamina C joacă un rol preponderent în repararea şi regenerarea ţesutului conjunctiv. De aceea, ea este de mare ajutor la contuzii şi loviri, precum şi în prevenirea şi tratarea diverselor traumatisme suferite de sportivi.

Lista de verificare: carenţa de vitamina C
Primele semne ce indică un deficit de vitamina C pot fi: sângerarea gingiei, răcelile frecvente, tendinţa de inflamare a mucoaselor, varicele, hemoroizii, excedentul de greutate corporală, oboseala persistentă, nervozitatea, dificultatea de concentrare, stările depresive, tulburările somnului, riduri, încreţituri ale pielii, „talpa gâştei” la ochi, căderea părului, slăbiciune generală, lipsa de farmec şi carismă.

Acţiunea vitaminei C
  • Absorbţie rapida a vitaminei
Aceasta substanţă uimitoare este rapid absorbita în sânge şi în celule, dar şi trimisă în spaţiul intercelular. Leucocitele, globulele albe, atât de importante pentru sistemul imunitar, conţin concentraţii înalte de vitamina C. La omul sănătos, ele sunt pline până la refuz cu molecule de vitamina C, astfel fiind „înarmate până în dinţi” pentru lupta cu germenii patogeni.

  • Supradozarea nu e posibilă
Vitamina C nu este toxică. Eventualul surplus de vitamină se elimină prin urină, într-un interval de 24 de ore. Rinichii reţin o cantitate redusă, pe care o reintroduc în metabolism. După ingerarea unei cantităţi exagerate de vitamina C, organismul foloseşte doar aproximativ jumătate.


Din când în când, câte un fruct
Potrivit unor cercetări de dată recentă, este important să consumăm alimente bogate în vitamina C, distribuite în porţii pe tot parcursul zilei. Deosebit de bogate în vitamina C sunt: fructele proaspete, legumele, salata, ficatul.

  • O lămâie întreagă pentru sănătate
Dacă nu beţi doar sucul stors din lămâie, ci îi mâncaţi şi pulpa, acţiunea vitaminei C va fi de 20 de ori mai puternică. Explicaţia constă în prezenţa bioflavonoidelor în pulpa fructului. Din acest motiv, biochimiştii ne sfătuiesc insistent să nu ne mulţumim cu zeama, ci să mâncăm lămâia în întregime.


Călăul radicalilor liberi
Alături de vitamina A, vitamina E şi Seleniu, vitamina C face parte din grupa principalilor antioxidanţi care combat radicalii liberi, ajutând celulele din corpul nostru să se reînnoiască în permanenţă şi să-şi păstreze sănătatea. Radicalii liberi sunt ansambluri de atomi cu un electron necuplat şi o foame nepotolită de oxidare. Ei vor să smulgă dintr-o moleculă oarecare a unei celule învecinate un electron, felul lor de mâncare preferat, şi să-l înghită. Când se întâmplă aceasta, atat molecula respectivă, cât şi echilibrul celulei sunt perturbate, declanşându-se prompt o serie de reacţii succesive.

  • Ofensiva radicalilor liberi
După o ofensivă încununată de succes a radicalilor liberi, celula slăbită poate fi atacată de miliarde şi bilioane de alţi radicali liberi. Este o perspectivă deloc îmbucurătoare, fiindcă există un număr imens de radicali liberi, ce nu aşteaptă decât o asemenea şansă. Ei se multiplică exploziv, se află la ei acasă în substanţele nocive şi toxice, iar activitatea lor distructivă e încurajată de razele ultraviolete.
Radicalii dăunători iau naştere în organismul nostru pe mai multe căi. Iată câteva: o baie de soare cu durată de zece minute; plimbarea pe o arteră intens circulată; consumul unei cutii de ton - delicios, dar otrăvit cu conservanţi. Fumatul echivalează cu o fabrica uriaşă de radicali liberi. În ce măsură au de suferit celulele în urma atacului lor ne-o arata, de exemplu, numeroasele încreţituri fine de deasupra buzei superioare sau ridurile ce brăzdează frecvent feţele fumătorilor. În consecinţă, amatorii de nicotină trebuie să se orienteze spre o hrană foarte bogată în vitamina C, întocmai ca oamenii care trăiesc într-un mediu poluat cu noxe (de pildă, în vecinătatea unor coşuri industriale ce umplu aerul de fum).


Zvelţi şi în formă, cu două lămâi pe zi
Mâncând de două ori pe zi câte o lămâie, punem la adăpost moleculele de tiroxină, responsabile pentru supleţea şi vioiciunea noastră. Din păcate, mulţi medici nu cunosc încă acest lucru. De fapt, tiroida, mica glandă harnică, plasată în faţa laringelui, produce deseori suficientă tiroxină, însă molecula ei simplă, extrem de vulnerabilă, cade imediat pradă radicalilor liberi, astfel încât nu mai poate ajunge la celule. Doar moleculele de tiroxină însoţite de cel puţin douăsprezece molecule de vitamina C, ca nişte „poliţişti imunitari”, sunt protejate împotriva radicalilor liberi şi pot parcurge drumul până la capăt, pătrunzând în celulele din organism. În concluzie: dacă mâncăm de două ori pe zi câte o lămâie, moleculele noastre de tiroxină sunt inatacabile, aşadar vom fi zvelti şi în formă.

Riscurile sportului de rezistenţă
Radicalii liberi apar în număr mare şi atunci când practicăm sporturi ce presupun un efort fizic apreciabil, susţinut pe o durată de timp îndelungată. Cu cât absorbim şi consumăm mai mult oxigen, cu atât mai multe molecule agresive de oxigen vor tinde să oxideze ceva. În cazul unui maraton, de exemplu, nici chiar o rezervă imensă de vitamina C nu mai oferă protecţie suficientă. Din această cauză, cei ce practică un sport de rezistenţă, cum ar fi cicliştii, suferă adesea de infecţii ale căilor respiratorii superioare.

Utilizările vitaminei C
  • Ochii care ne salvează viaţa
Ochii reprezintă cel mai important dintre organele noastre de simţ, cel ce ne întreţine şi ne salvează viata - cu ei vedem hrana, dar şi pericolul. Lichidul lacrimal contine de 30-50 ori mai multă vitamina C decât sângele. Un cristalin afectat de cataractă e sărac în vitamina C. Un supliment (de aproximativ 1 gram pe zi) poate stopa şi chiar vindeca boala. De asemenea, vitamina C le poate fi de ajutor şi suferinzilor de glaucom. Administrată în doze mari (până la 30 grame zilnic), ea face să scadă tensiunea intraoculară până la 16 mm Hg (milimetri coloană de mercur), ceea ce înseamnă o ameliorare considerabilă. Orice tensiune intraoculară ce depaseste 17 mm Hg, mergând până spre 50 mm Hg, este patologică.

Vitamina C consolidează ţesutul conjunctiv
O descoperire interesantă este aceea că, în centrul unei răni recente, se produce o acumulare de vitamina C. Ea e indispensabilă pentru formarea unui nou ţesut conjunctiv din colagen. Ţesutul astfel alcătuit este elastic, însă mai rezistent la rupere decât cablurile de oţel ce susţin podul Golden Gate de la San Francisco.

Vitamina C şi astmul
De extraordinarele proprietăţi imunomodulatoare ale vitaminei C pot beneficia şi bolnavii de astm, care - după cum rezultă adesea din analize - au prea puţin acid ascorbic în sânge. Chiar şi doza moderată de 1 g, luată zilnic, poate ameliora astmul bronşic. Totodata, vitamina C are şi o acţiune antihistaminică (dezinflamatoare) şi antialergică.

Piele catifelata cu vitamina C
Dacă ne aprovizionăm corpul cu nutrienţii necesari şi în primul rând cu multă vitamina C, pielea noastră îşi păstrează permanent tonusul, rămânând netedă şi elastică. La numai 30 de minute dupa ce am ingerat alimente bogate în vitamina C, producţia de colagen creşte de până la şase ori.

Să prevenim ateroscleroza
Acidul ascorbic tonifică şi vasele noastre sanguine, menţinându-le pereţii interiori netezi, astfel încât periculoasele cristale, constituite din colesterol solidificat şi calciu, răspunzătoare de îngustarea vaselor, şi în cele din urmă de instalarea aterosclerozei, nu găsesc un loc unde să se fixeze. În condiţiile unei alimentaţii deficitare, vasele de sânge şi în primul rând venele, care sunt oricum mai fragile, devin poroase, lăsând sângele să treacă în ţesutul alăturat. Vitamina C vindecă aceste vase bolnave.

Influenţa vitaminei C asupra psihicului
Vitamina C are o însemnătate convârşitoare pentru psihicul nostru. Ca substanţă stimulatoare şi de protecţie la nivelul glandei hipofize, ea face posibilă secreţia a zece hormoni, ce dirijează patru domenii: sexualitatea, funcţiile tiroidei, stresul şi creşterea.

Un drog al fericirii
Vitamina C participă la sinteza noradrenalinei, o substanţă care ne înviorează şi ne face euforici. Când ne confruntăm brusc cu un pericol, de pildă riscul unui accident, suntem obligaţi să reacţionăm cu viteza fulgerului. În acel moment, se sintetizează imediat noradrenalina. În fiecare dintre aceste etape ale procesului metabolic este prezentă vitamina C. Noradrenalina are (alături de adrenalină) o acţiune excitantă, activează circulaţia, face să crească tensiunea arterială, ne ajută să ne simţim proaspeţi şi vioi. Vitamina C poate fi considerată un drog al fericirii, însă unul natural, fabricat de organismul nostru.


Nu obosit şi somnolent, ci în formă şi vioi
Vitamina C este necesară şi pentru sinteza serotoninei, o substanţă fără de care n-am reuşi să ne relaxam şi să dormim. În fine, o descoperire de ultimă oră a oamenilor de ştiinţă vine să confirme definitiv însemnătatea vitaminei C pentru sănătatea noastră mentală şi psihică. E vorba de aportul ei la transmiterea impulsurilor nervoase, la stimularea memoriei şi capacităţii de concentrare. La numai o oră după ce a fost băută, zeama a patru lămâi determină o înviorare psihică şi mentală. Fenomenul invers, de lipsă de vitamina C, duce la temutul proces al îmbătrânirii cerebrale, la maladia Alzheimer şi distrugerea masivă a neuronilor.

Avertisment pentru sărbători! După o petrecere de trei zile şi trei nopţi, cu nicotină, alcool, gustări cu grăsime în exces şi aer mizerabil, înţesat cu fum de ţigară, oricine se poate îmbolnăvi de Alzheimer în stadiu incipient. Toate rezervele de vitamina C sunt irosite şi într-un răstimp foarte scurt, creierul şi neuronii îmbătrânesc cu câteva decenii.

De unde iei vitamina C?
Măceşele, afinele sau ardeiul verde sunt mult mai bogate în vitamina C decât clasicele lămâi. Citricele, precum lămâile sau portocalele, nu sunt cea mai bună alegere dacă ai nevoie de o cantitate cât mai mare de vitamina C. Poţi opta, în schimb, pentru un fruct exotic, cum sunt papaya şi guava, sau o mână de coacăze de pădure, care conţin de trei ori mai mult acid ascorbic, cum mai este numită această vitamină. Dacă nu, oricând poţi lua sirop de măceşe sau măceşe simple, din care poţi face ceai. Acestea au, pe suta de grame, de 20 de ori mai multă vitamina C decât lămâile.


Răcelile dese, lipsă de vitamina C
Vitamina C este un bun antioxidant care îmbunătăţeşte reacţia de apărare a organismului. „Aceasta este eficientă în oxidarea grăsimilor şi ajută metabolismul celular”, spune Julieta Cristescu, medic primar diabet şi boli de nutriţie la Institutul „N. Paulescu” din Bucureşti. Un aport suplimentar de vitamina C este necesar atunci când organismul este supus unui stres suplimentar, cum ar fi perioada de iarnă. Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, fumătorii, diabeticii şi persoanele cu diferite infecţii au nevoie de o cantitate mai mare de acid ascorbic.
Semnele unei cantităţi scăzute în organism sunt, de regulă, puţin vizibile. „E posibil să ai mai puţină vitamina C în organism dacă ai o susceptibilitate mai mare la infecţii şi dacă te învineţeşti mai uşor”, sugerează Alina Jiletcovici, medic specialist diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice la Cabinetul „Moşilor” din Capitală. Cele mai bune surse din această vitamină sunt legumele verzi sau fructele de pădure. „Cea mai mare cantitate de vitamina C o au măceşele. Şi vişinele sau merele au o concentraţie ridicată. Legumele au şi ele o concentraţie mai mare, dar este de dorit să fie consumate în stare crudă şi cât mai verzi. În timpul iernii, un aport important de vitamina C îl au murăturile”, mai spune Julieta Cristescu. Mai puţin cunoscut, ardeiul gras are şi el o concentraţie ridicată de acid ascorbic. În timpul verii, fructele de pădure pot fi o alegere mult mai bună decât lămâile.

Fierberea inactivează vitamina
Pentru a asimila cât mai mult din această vitamină, nu fierbe alimentele, te învaţă nutriţioniştii. „Orice procedeu de încălzire (fierbere, coacere, prăjire) la peste 60 de grade inactivează vitamina C. Legumele se pot doar opări”, explică Alina Jiletcovici. Şi expunerea la aer timp îndelungat are acelaşi efect. Consumă fructe sau legume în stare cât mai crudă şi la scurt timp după ce le-ai tăiat. O metodă bună de a prepara un ceai bogat în vitamina C este să adaugi lămâia când lichidul este călduţ şi să-l bei imediat.

Să vă fie de folos!

Postări asemănătoare pe categorii



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu