Spitalul, coranul, talmudul, kahalul şi francmasoneria

În rezumat, Talmudul, - legislaţia politico-religioasa a ovreilor, - în loc să combată, ca Evanghelia, patimile de proprietate şi de dominaţie, el împinge, din contră, aceste vicii la o culme nemaipomenită, pentru ca să realizeze visul lui Iuda de a fi, în acelaşi timp, şi proprietarul întregului pământ şi stăpânul întregii omeniri.
Dar, - pe când Apostolii creştini predicară idealul lor în faţa cerului, - Talmudul se ascunde; iar cele două apendice ale sale, Cahalul ş i Francmasoneria, sunt încă ş i mai invizibile ca dânsul. Toate trei întrebuinţează, pentru a rămâne în întuneric, un mijloc scârbos şi blestemat, adică minciuna.
Minciuna este deci baza sistemului jidovesc, - căruia i se poate zice: „vorbeşti, deci minţi”. Dar minciuna are un duşman pe care-l urăşte de moarte, - anume: Adevărul. Or, Adevărul este trăsătura distinctivă a Creştinismului. Hristos a zis:. Eu sunt Adevărul - şi de aceea doctrina Lui este în execraţie înaintea lui Israel.
Minciuna, din contră, caracterizează ceea ce se numeşte Spiritul răului sau Diavolul. Astfel Iisus, adresându-se ovreilor, le zise: „Voi din tatăl Diavolul sunteţi ş i poftele tatălui vostru voiţi să faceţi. Acela ucigător de oameni a fost dintru început şi întru Adevăr n-a stat, căci nu este Adevăr întru dânsul.
Când grăieşte minciuna, dintre ale sale grăieşte, căci mincinos este şi tatăl ei”. Părăsind lumea, Hristos a trimis ucenicilor Săi o armă invincibilă, - adică Duhul Său… Duhul divin al Adevărului care va apăra în veci omenirea, în contra Duhului diavolesc al minciunii. Înaintea acestui Duh al Adevărului mă închin, strigând din adâncul sufletului: CRED ÎN DUHUL SFÂNT!
Medicul, prin profesia sa, devine prietenul şi chiar confidentul celor ce suferă, - bogaţi sau săraci, tineri sau bătrâni, - care-l ascultă şi se supun orbeşte la prescripţiile lui. Ori, cum un N.C.Paulescu: Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul, Francmasoneria 99 medic instruit cunoaşte instinctele şi prin urmare şi patimile, îi este uşor ca, - prin grai şi prin exemplu, - să poată să lumineze omenirea şi să-i îndrumeze educaţia socială, care combate aceste patimi, - adică să răspândească ş i să răspândească principiile adevăratei morale ştiinţifice.
Astfel, părintele medicinei, Hipocrate, a avut dreptate să zică; „scopul final al medicinei nu este numai să vindece sau să prevină bolile, - ci încă să perfecţioneze pe oameni şi să-i facă mai fericiţi, făcându-i mai buni”. Medicul trebuie deci să fie, în acelaş timp, un savant care iubeşte din tot sufletul ştiinţa medicală, adică ştiinţa omului; să fie o fiinţă care se jertfeşte pentru alţii, până la moarte şi, în sfârşit, să fie un învăţător al omenirii sau mai bine zis, un apostol al moralei… şi aşa ar fi în realitate, dacă confraţi nedemni n-ar fi deschis tarabă în templul sacru al medicinei. Acum înţelegeţi înalta demnitate a profesiei medicale şi respectul ce i se dă din toate părţile.
„Cinsteşte pe medic” zice Biblia,…” căci ai trebuinţă de el”.

Postări asemănătoare pe categorii