De ce schimbarea climatică nu este o chestiune de mediu

Cancerul şi alimentaţia

Zâmbeşte, mâine va fi mai rău...

Cei trei muschetari - Al. Dumas

Sesizarea Curţii Constituţionale referitor la reducerea salariilor cu 25%

Pleac-ai nostri, vin ai nostri...

Pentru păcatele conducătorilor pătimeşte poporul

Declaraţia completă a ex-consilierului Papei Ioan Paul al 2-lea, Miceal Ledwith

Isărescu...

În ultimele zile, mai timid, mai spre sfârşiturile de emisiuni TV, apare ca o boare o idee legată de politica Băncii Naţionale a României şi mai ales de longevivul său guvernator, Mugur Isărescu.
Iată că recent pe internet am găsit acest comentariu:

„Isărescu idolul prostimii” şi politicile monetare greşite

Deprecierile accentuate ale monedelor au tendinţa de a stimula revenirea creşterii economice şi nu de a alimenta declinul Produsului Intern Brut, se arată într-un raport al Băncii Reglementelor Internaţionale (BRI), citat de Bloomberg.
Cu toate că deprecierea monedei este în general asociată cu pierderi permanente de aproximativ 6% din PIB, scăderea indicilor economici, de obicei, apare înaintea deprecierii monetare.
„Aceasta sugerează că nu colapsul monedei duce la scăderea produsului, ci factorii care au dus la depreciere. Pentru a înţelege pe deplin ce implicatii are asupra activităţii economice scădera valorică a monedei, este important să observăm sau mai bine zis să aprofundăm toate evenimentele care înconjoară episodul", a explicat acelaşi Camilo Tovar, analist al Băncii Reglementelor Internaţionale (BRI).
Asadar, efectele pozitive asupra PIB ale monedei slabe, ca şi ieftinirea produselor autohtone în comparaţie cu cele importate, pot contrabalansa creşterea inflaţiei.
Euro s-a depreciat cu 20% în raport cu dolarul între 25 noiembrie 2009 şi săptamâna trecută, în contextul în care îngrijorările investitorilor legate de deficitele bugetare-record în mai multe state europene. În prezent, euro este cotat de Banca Centrală Europeană la 1,2127 dolari – o pierdere valorică semnificativă în comparatie cu nivelul de 1,5 dolari atins la începutul lunii decembrie din 2009, iar dobânda de referinţă rămâne 1%, stabilă la acest nivel încă din anul trecut.
Isarescu – incompetent sau rău intenţionat?
Una peste alta, dacă teoria de mai sus este validă şi, se pare că stă în picioare, Mugur Isărescu a distrus prin politicile BNR economia României, premeditat şi deliberat în toţi aceşti ani.
Este evident si pe înţelesul oricărui producător că dobânda de referinţă ridicată stabilită de acelaşi Isărescu şi Consiliul de Administraţie al BNR, a impus o dobândă astronomică în comparaţie cu restul ţărilor din U.E. în ceea ce priveşte împrumuturile de Capital de Lucru.
Nici intrările de capital străin nu s-au dovedit substanţiale, iar banii trimişi acasă de cei care au fost încurajaţi şi aproape trimişi să lucreze în străinătate nu s-au dovedit o sursă sustenabilă de venituri.
Pe de altă parte, economia subterană cum ar fi traficul de ţigări, de băuturi, etc., sau „strategia” elaborată în complicitate cu organizaţiile paramilitare de delapidare şi furt cu care România a împânzit Europa nu s-au dovedit foarte rentabile. Nu de alta, dar, criza a lovit peste tot şi cei care trudeau fie să trimită din munca lor, fie din „furtul lor” bani acasă nu au mai avut de unde. Ba mai mult, filierele tâlharilor au fost descoperite de autorităţile locale din ţările respective (exemplu poliţia din Barcelona, dar nu s-au făcut declaraţii de presă din motive lesne de înţeles).
Toate aceste politici strălucite pentru care BNR şi Isărescu sunt atât de apreciaţi se dovedesc în ultimă instanţă o altă manipulare neruşinată, care ar trebui condamnată, nu numai în presă, dar şi de către instituţiile abilitate (care fie vorba între noi nu prea se evidenţiază nici ele prin vigilenţă, corectitudine sau onestitate).
În concluzie, să ţinem minte – dacă mai vrem aşa ceva – LEUL SUS = ADIO EXPORTURI; DOBÂNDA DE REFERINTA SUS = ADIO CAPITAL DE LUCRU IEFTIN - însumat = ADIO ECONOMIE DE PIAŢĂ.
Cât despre „Isărescu, idolul prostimii”, încă am îndoieli referitoare la incompetenţă şi înclin spre acţiuni deliberate de subminare a economiei mai curând!

IUNIE 15.2010

Mircea Halaciuga, Esq

Greased Lightbox

→←+-↻

Loading image

Click anywhere to cancel

Image unavailable

Secretele Bucegilor...

Spitalul, coranul, talmudul, kahalul şi francmasoneria

În rezumat, Talmudul, - legislaţia politico-religioasa a ovreilor, - în loc să combată, ca Evanghelia, patimile de proprietate şi de dominaţie, el împinge, din contră, aceste vicii la o culme nemaipomenită, pentru ca să realizeze visul lui Iuda de a fi, în acelaşi timp, şi proprietarul întregului pământ şi stăpânul întregii omeniri.
Dar, - pe când Apostolii creştini predicară idealul lor în faţa cerului, - Talmudul se ascunde; iar cele două apendice ale sale, Cahalul ş i Francmasoneria, sunt încă ş i mai invizibile ca dânsul. Toate trei întrebuinţează, pentru a rămâne în întuneric, un mijloc scârbos şi blestemat, adică minciuna.
Minciuna este deci baza sistemului jidovesc, - căruia i se poate zice: „vorbeşti, deci minţi”. Dar minciuna are un duşman pe care-l urăşte de moarte, - anume: Adevărul. Or, Adevărul este trăsătura distinctivă a Creştinismului. Hristos a zis:. Eu sunt Adevărul - şi de aceea doctrina Lui este în execraţie înaintea lui Israel.
Minciuna, din contră, caracterizează ceea ce se numeşte Spiritul răului sau Diavolul. Astfel Iisus, adresându-se ovreilor, le zise: „Voi din tatăl Diavolul sunteţi ş i poftele tatălui vostru voiţi să faceţi. Acela ucigător de oameni a fost dintru început şi întru Adevăr n-a stat, căci nu este Adevăr întru dânsul.
Când grăieşte minciuna, dintre ale sale grăieşte, căci mincinos este şi tatăl ei”. Părăsind lumea, Hristos a trimis ucenicilor Săi o armă invincibilă, - adică Duhul Său… Duhul divin al Adevărului care va apăra în veci omenirea, în contra Duhului diavolesc al minciunii. Înaintea acestui Duh al Adevărului mă închin, strigând din adâncul sufletului: CRED ÎN DUHUL SFÂNT!
Medicul, prin profesia sa, devine prietenul şi chiar confidentul celor ce suferă, - bogaţi sau săraci, tineri sau bătrâni, - care-l ascultă şi se supun orbeşte la prescripţiile lui. Ori, cum un N.C.Paulescu: Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul, Francmasoneria 99 medic instruit cunoaşte instinctele şi prin urmare şi patimile, îi este uşor ca, - prin grai şi prin exemplu, - să poată să lumineze omenirea şi să-i îndrumeze educaţia socială, care combate aceste patimi, - adică să răspândească ş i să răspândească principiile adevăratei morale ştiinţifice.
Astfel, părintele medicinei, Hipocrate, a avut dreptate să zică; „scopul final al medicinei nu este numai să vindece sau să prevină bolile, - ci încă să perfecţioneze pe oameni şi să-i facă mai fericiţi, făcându-i mai buni”. Medicul trebuie deci să fie, în acelaş timp, un savant care iubeşte din tot sufletul ştiinţa medicală, adică ştiinţa omului; să fie o fiinţă care se jertfeşte pentru alţii, până la moarte şi, în sfârşit, să fie un învăţător al omenirii sau mai bine zis, un apostol al moralei… şi aşa ar fi în realitate, dacă confraţi nedemni n-ar fi deschis tarabă în templul sacru al medicinei. Acum înţelegeţi înalta demnitate a profesiei medicale şi respectul ce i se dă din toate părţile.
„Cinsteşte pe medic” zice Biblia,…” căci ai trebuinţă de el”.

Telefonia mobilă şi radiaţiile

ngrediente:

• un ou
• două telefoane mobile

Desfăşurare experiment:

• Se aşează oul între cele două telefoane mobile ca în imaginea următoare:

• Se iniţiază apelul între cele două telefoane şi se aşteptă circa 65 minute.
• Pe durata primelor 15 minute nu se întâmplă nimic.
• După 25 minute, oul începe să devină cald.
• După 45 minute, oul e fierbinte.
• După 65 minute, oul e cald.

 Concluzie: radiaţia imediată a telefoanelor mobile are capacitatea de a modifica proteinele oului; imaginaţi-vă ce poate face cu proteinele din creier la convorbiri de lungă durată!

Recomandare: reducerea duratei convorbirilor pe telefone mobile...

Bacilul lui Koch - G. Topârceanu

Conferinţã humoristicã în versuri. Rostită pe scena Teatrului Naţional din Iaşi la un festival al societăţii pentru profilaxia tuberculozei.

Mult onorate doamne,
Distins auditor!

La festival când vine, tot omul e dator
S-asculte, înainte de partea amuzantă,
O conferinţă lungă şi foarte importantă.

Conform acestei date sinistre, aşadar,
Avem între culise un conferenţiar,
Un om cu greutate, un personagiu mare...
Să nu luaţi aceasta drept o ameninţare!
Dar ca să nu planeze asupra noastră vina
C-am neglijat programul, persoana cu pricina
E gata să vă ţină, un ceas şi jumătate,
O conferinţă gravă de specialitate.
Cum, nu vă pare bine? De ce v-aţi întristat?

Mai aşteptaţi o clipă, că doar n-am terminat.
Pe de-altă parte, însă, găsind că-i anormal
Să vă chemăm la teatru... ca s-adormiţi în stal;
Că somnul, în aceste condiţii verticale
Ş-atât de izolate, nu face cinci parale;
Că nimene nu poate pretinde nimănui
Să-nghită festivalul cu conferinţa lui,
Din spirit caritabil şi din filantropie,
Ştiind mai dinainte ce toată lumea ştie,
Cu voia dumneavoastră ne-abatem de la modă
Şi-n loc de conferinţă, veţi asculta o odă.

Prea onorate doamne,
Distins auditor!

Subiectul odei mele e-atât de-ngrozitor
Că biata-mi Muză, albă de spaimă şi uimire,
Când i-am cerut concursul, în loc să mă inspire,
S-a dat pe lângă uşă, a pretextat ceva

Şi-a dispărut... adio! M-a părăsit aşa,
Cu călimara plină de noapte şi de proză.
E vorba de bacterii şi de tuberculoză,
E vorba de bacilul lui Koch...
                                  Precum vedeţi,
Un subiect anume făcut pentru poeţi!
O, nu vă fie teamă... şi dracul este negru
Când stă să-l zugrăvească un iconar integru,
Dar... ici un pic de galben şi dincolo puţin
Albastru... şi pe gură o dungă de carmin,
Cu toate c-adineaori părea insuportabil,
Din drac urât şi negru devine acceptabil.
(Dar nu fac oare zilnic cucoanele şi ele
Cam tot acelaşi lucru pe propria lor piele?
Ba fac aşa chiar domnii de genul femeiesc...)

Bacilul despre care aş vrea să vă vorbesc
Se află-aici în sală... ştiu bine cã m-ascultã,
Dar nu vrea să-şi trădeze prezenţa lui ocultă.
Intrarea n-a plătit-o fiindcă-i mititel,
Dar unde-i lume multă acolo e şi el!
Incognito ca regii şi nepoftit pătrunde
În orice fel de casă; îl întâlneşti oriunde:
În berării, pe stradă, la cinematograf;

Îi place să se joace cu alţi bacili în praf;
Se duce la plimbare cu trenul, cu tramvaiul,
Şi peste tot se ţine de bietul om ca scaiul,
În fabrică, la şcoală sau pe trotuar hai-hui,
Dar peste tot îşi vede de-afacerile lui!

Îţi dă ades pe credit persoana lui culantă
Cu o scadenţă lungă, când nu e... galopantă,
Regia de tutunuri îi face mult rabat;
La băuturi spirtoase e cointeresat;
Din orice-abuz profită... La pândă, invizibil,
În lupta mare-a vieţii e mic, dar e teribil
Şi chiar atunci când pare că doarme, e deştept,
La primării el este „consilier de drept“
Şi, tare-n atmosfera comunelor urbane,
E cel mai mare duşman al speciei umane...

Prea onorate doamne!

Când ţin acest discurs,
Dac-aţi vedea că intră în sală-aici un urs,
N-aţi năvăli afară prin uşi şi prin ferestre

Utilizând cu toţii resursele pedestre?
De ce? Fiindcă-i mare şi foarte fioros...
Bacilul lui Koch însă e mai primejdios!
Dar fi'ndcă nu se vede şi fi'ndcă e prea mic,
Nu sperie pe nimeni...
                                    Să judecăm un pic.
De-ar fi cât Himalaia ori numai cât aluna,
Când ştii că te omoară, mic-mare nu-i totuna?
Să-mi spuneţi dumneavostră: ce importanţă are
Când un tâlhar te-mpuşcă, dacă e mic sau mare?
O fi el mic, bacilul... da-i rău! Pe lângă el,
O biată matahală de urs e ca un miel.
Câţi oameni mor, de pildă, în fiecare ţară
Mâncaţi de urşi? Trei-patru...
                            Pe când aceastã fiară,
Acest vrăjmaş de moarte al genului uman
Atacă şi distruge pe fiecare an

Nu zece, nu o sută... ci mii şi mii de vieţi,
Ci zeci de mii şi sute de mii de tinereţi”
Că judecându-l dupã isprăvile lui crunte
Şi după lăcomie, apare cât un munte!
Un monstru, un balaur încolăcit în spaţiu
Ce-nghite fără milă, înghite cu nesaţiu
Şi tot nu-i mai ajunge, tot nu mai e sătul...
                               *

Cu voia dumneavoastrã, l-am insultat destul.
Ar fi acum momentul să-l punem sub o lupă
Să ştim: ce formă are şi cu ce se ocupă?

După savanţi şi medici ca doctorul Argon,
Bacilul se prezintă sub formă de baston...
Dar bolnavii, săracii, spun doctorului Ciucă,
Că lor li se prezintă sub formă de măciucă!
Ce-i el de fapt? Un zero, un fel de vârcolac
Nici cât un ou de muscă, nici cât un vârf de ac,

Ceva aşa, cilindric... Regret că nu găsesc
O cretă şi-o tabelă ca să vi-l zugrăvesc.
S-a zis că face parte din regnul vegetal,

Dar eu nu cred... fiindcă nu-mi pare natural
Să fie din aceeaşi familie cu floarea,
Să fie văr cu macul şi rudă cu cicoarea,
Cu gingaşa mimoză, cu palidul narcis...
Ar însemna că-şi face familia de râs!

Nu, nu prea are alură de plantă, dimpotrivă:
Aţi întâlnit vreodată o plantă agresivă?
Văzut-aţi dumneavoastră o floare sau un pom
Să sară din grădină şi să se dea la om?
Ori aţi putea concepe vreun fel de ciupercuţă

Ce stă să se răpeadă, când nimeni n-o asmuţă?...
Dar, în sfârşit, s-admitem că scârba asta mică
Ar moşteni-n caracter ceva de la urzică,
Nu prea importă regnul din care face parte
Cât mai cu seamă felul cum ştie să se poarte.
Distruge-n organisme ţesuturile vii;
Se instalează în trupuri firave de copii;
Îl poartă-n nas şi-n gură aproape-orice persoană.
Dar el preferă pieptul de fată diafană
(Deşi nu-i prea rezistă nici cei mai mari atleţi).
Şi curios! el are de mult pentru poeţi
Un fel de slăbiciune... s-ar zice că anume
Îi place să distrugă ce-i mai de preţ pe lume!...

De obicei, trăieşte la umbră. Scos la soare,
Devine melancolic şi, câteodată, moare.
Dar nu întotdeauna. Uscat ca o mumie,
Ades, de supărare, el cade-n letargie,
Devine colb, se-nalţă pe-un strat de aer moale,
Pluteşte-n atmosferă... şi dând mereu târcoale
În jurul nostru, iarăşi găseşte un cotlon
Şi căpătând viaţă devine iar baston!

Savanţi-l studiază făcând din el culturi,
Un fel de gelatină... un soi de răcituri
Pe care stau microbii ca-n sânul lui Avram
Şi se-nmulţesc acolo în voia lor...
                                                     Uitam!

El dragoste nu face. Cu omul în contrast,
Bacilul lui Koch este surprinzător de cast.
Dar cum se înmulţeşte atunci? Prin ce minune?
Prin sciziparitate sau prin diviziune:
Se rupe-ntâi în două... apoi se face-n patru...
Şi-n nouă luni e-n stare să-ţi umple acest teatru
Cu fii, nepoţi, nepoate, şi socri mari, şi fraţi,
Şi veri, şi verişoare, şi cuscri, şi cumnaţi,
Că nici un fel de babă (de-a lor) n-ar fi în stare
Să-ţi spună a cui este şi câte neamuri are!
                                *
Prea onorate doamne!
Doar câteva cuvinte,

Şi-am isprãvit... (v-asigur că nu mi-am pus în minte
Sã vã servesc bacilul lui Koch o noapte-ntreagă).
Cum toată lumea ştie, microbul se propagă
Prin aer, prin contactul cu un bolnav în casă,
Prin lapte şi prin carne de vacă ofticoasă,
Dar mai ales sărutul, când cade pe-un teren
Prielnic, răspândeşte agentul patogen.
Deci n-ar fi rău, fiindcă prudenţa e de aur,
Să vă feriţi din calea acestui mic balaur
Şi orice om cuminte să cugete mai des
Că n-are nici o grabă şi nici un interes
                                      Să moară de ftizie...
Că poate să-şi aleagă o altă maladie*
Sau poate să-şi dea singur în cap c-o cărămidă,
În caz când existenţa îi pare insipidă;
Dar dacă-i place viaţa şi soarele, atunci
E bine să respecte aceste vechi porunci,
Pe care medicina de-un veac i le prescrie
Şi dumenalui se face mereu că nu le ştie:
Să nu stai toată ziua vârât cu nasu-n scripte,

Iar laptele şi carnea să fie bine fripte.
În orice alimente şi-n orice băutură
Să puneţi acid fenic nu mult: o picătură...
Şi cel puţin o dată la două săptămâni
Tot omul să se spele pe faţă şi pe mâini...
La poştă sau la gară (şi-n orice loc murdar)
E obligat tot omul să scuipe-n buzunar,
Că pe podea nu-i voie decât în caz de boală...
Iar când te duci la teatru sau intri în vreo şcoală
Şi aerul de-acolo îţi pare echivoc,
E mai recomandabil să nu respiri de loc...
Acei ce au bronşitã sau tuse măgărească,
De semenii lor teferi grozav să se ferească!

Să nu-şi mai piardă noaptea cu lucruri nepermise,
Să ţină toată iarna ferestrele deschise
Iar vara să se ducă la aer, la Sinaia,
Să steie-nchişi în casă, c-afară-i udă ploaia...
Pe lângă asta-i bine, când suferi de-anemie,
Cu propria ta viaţãă să faci economie.
De nu vrei ca la urmă să te trezeşti mofluz,
Evită surmenajul şi orice fel de-abuz,
Răreşte-o cu tutunul, mai lasă băutura!...
Iar dacă, din păcate, vrei să-ţi apropii gura
De epiderma unei persoane din elită,

Oricât ar fi persoana aceea de grăbită,
La locul ce urmează să fie sărutat
Să dai întâi c-o cârpă muiată-n sublimat.
Ori, ca să fiţi mai siguri de viaţã, eu vă zic:
Nu sărutaţi nici mână, nici gură, nici... nimic!

 __________________________________________
* Mai sigură, mai promptă şi mai puţin stupidă... (n. a.)

Blesteme

Cum s-ar exprima mai bine revolta populaţiei împotriva actualilor guvernanţi decât prin aceste superbe versuri ale lui G. Topârceanu:

Uşure, prin leşia dimineţii,
La ceasul când se iscã precupeţii
Am fost lovit din trecere o babã
Ce se ivise-n calea lumii, slabã.
Gândul, rămas în urma mea,
O a ghicit zicând pre ea:

În douã surcele de vreasc să se facă
Picerele tale, făpturã buimacă.
Plesni-ţi-ar timpanul,
Să n-auzi când trece traivanul.
Să uiţi la cetanii tipicul
Şi psalmii în zi de Crăciun.
Să n-ai după masă tutun.
Să-ţi pută buricul.

Vedea-te-aş în vreo fiţuică
Pus cu litere de-o şchioapă.
Curge-ţi-ar pe-o nară ţuică,
Pe cealaltã numai apă.
Lăuda-te-ar Bogdan-Duică
Şi pupa-te-ar Popa Iapã!

Răstoarne-se cerul, să-ţi cadă-mprejur
Tăria sfărmată în cioburi de-azur.
Pornească-se vântul, când somnul începe,
La cap sã-ţi necheze o mie de iepe.
Stihia, deasupra, să macine-n guşe
Ninsori de funingini şi ploi de cenuşe.
Să latre la tine, căzut în noroi,

Zăvozii furtunii cu coada vulvoi.
La urmă şi munţii, sculaţi în picioare,
Cu labele-n şolduri pornind fiecare,
Pe creştet să-ţi calce, făcându-te turtă,
Să nu se cunoască genunchii de burtă.

Pe tine, jivină de mare valoare,
Te blestem s-adormi de-a-n picioare
Şi când vei cerca să mai scrii vreo sudalmă,
Să-ţi fete un şoarice-n palmã.
La fund, călimara aproape uscată
Să aibă şi-o muscă-necată
Şi stropi de negreală zvârlind pe hârtie,
Peniţa crăcită să nu vrea să scrie.
Un dinte să-ţi crească, de cremene lungă
Întors către lume să-mpungă,
Iar altul, de cocă şi moale, atins,
Să-l simţi că te doare-ntr-adins...
La urmă, o droaie de tipuri nefaste,
Profund imbecile şi vag pederaste,
Să-ţi strâmbe-n neştire ţinuta şi graiul,
Şi-n uliţi să crească alaiul
Vârtej petrecându-te-n cale
Păcate, măscări, osanale.

Iar tu, piază-rea,
Nu te depărta
De prin preajma sa.
Dă-i în ochi albeaţă,
În păr mătreaţã,

În nas roşeaţă,
În inimă un ceas rău.
În piept o scoabă
Şi-n pat o babă.
Fă din el păpuşe,
Să-l strivească-n uşe
Fată jucăuşe:
Să-i smulgă urechea şi ţâţele,
Să-i curgã prin coate tărâţele,
Stuchi-l-ar mâţele!

mpot

Să trăiţi bine...

Religia: factor manipulator?

Cu puţin timp în urmă, la un trist eveniment personal, am avut ocazia unui schimb de replici cu un preot. Pe scurt, l-am întrebat ce face biserica în condiţiile în care puterea politică atentează la sănătatea, chiar viaţa unor întregi categorii sociale. Printre închiţituri, stimabilul preot mi-a răspuns: „Biserica? O să reziste, osă reziste aşa cum a făcut-o de atâtea ori...”

Între persuasiune şi manipulare există o „graniţă” sensibilă, ce uşor poate fi trecută. În viaţa cotidiană, ambele concepte desemnează acţiuni (demersuri) prin care „cineva” (individ, grup, guvern, etc.) încearcă să determine o anumită atitudine sau un anumit comportament, „altcuiva”. Dacă în persuasiune „câştigul” este reciproc, în manipulare este doar al celui ce manipulează, graniţa între persuasiune şi manipulare, fiind după cum am spus, în multe situaţii foarte fragilă şi/sau, nu foarte vizibilă. Dacă vom considera persuasiunea ca fiind o acţiune cinstită, având în vedere câştigurile reciproce ale actorilor sociali implicaţi, atunci manipularea o putem considera ca fiind opusul şi luând în considerare acest fapt, ne putem aştepta ca printre rezultatele (uneori scontate) ale manipulării, să fie şi violenţa.

Istoria războiului iudeilor împotriva românilor

România a fost pusă pe un macaz greşit

Curs de management al proiectelor

Managementul proiectelor reprezintă utilizarea unui set de cunoştinţe, competenţe, deprinderi, instrumente şi tehnici specifice în vederea îndeplinirii obiectivelor generale şi specifice ale unui proiect anume. Scopul managementului proiectelor îl reprezintă obţinerea unui anumit rezultat, respectând constrângerile financiare, de timp, de calitate şi cele de natură tehnică impuse proiectului.

Procesul de foraj pentru hidrocarburi

O animaţie care prezintă principiul forajului:

...şi realitatea (un pic mai dură):

Frica de libertate

Istoria modernă a Europei şi a Americii se concentrează în jurul efortului de eliberare din lanţurile politice, economice şi spirituale care încătuşau oamenii. Luptele pentru libertate au fost duse de către cei asupriţi, cei care doreau noi libertăţi împotriva celor care aveau de apărat privilegii. Cât timp o clasă lupta pentru propria sa eliberare de sub dominaţie, credinţa ei era că lupta pentru libertatea umană ca atare şi era aşadar capabilă să facă apel la un ideal, la dorinţa de libertate înrădăcinată în toţi cei asupriţi. Totuşi, în lunga şi, în fond, neîntrerupta bătălie pentru libertate, clase care luptau împotriva opresiunii într-o anumită perioadă treceau de partea duşmanilor libertăţii atunci când victoria era obţinută şi trebuiau apărate noi privilegii.

Resursele de apă ale terei

Minunile lumii

Cele 7 Minuni Ale Lumii Antice


Cele 7 minuni ale lumii moderne

Energie neconvenţională

Paranormal...

Enigmele terei

Fotografii ţinute la secret...

Fotografii ascunse

Pe ce-şi asumă răspunderea dom' Boc...

Civilizaţia Egiptului Greco-Roman

Coranul - traducerea sensurilor în limba română

Allah a fost într-atât de generos cu omul că nu l-a lăsat să se călăuzească în aceastã viaţă numai cu ajutorul naturii perfecte cu care l-a înzestrat pe el, pentru a ajunge la ceea ce este bun şi pentru a-l călăuzi către evlavie, ci i-a trimis lui, din când în când, câte un profet care să-i aducă mesajul Său, să-l cheme la adorarea numai a Sa, să-i aducă lui veştile cele bune şi să-l prevină pe el, pentru ca pe el să-l ia ca argument: „[şi a trimis] trimişi - vestitori şi prevenitori - pentru ca oamenii să nu mai aibă nici un fel de scuză faţă de Allah, după trimişi...” (4:165).

Lexiconul faraonilor

La începutul istoriei lor scrise, egiptenii au înregistrat a scurgerea timpului prin intermediul notării evenimentelor importante ale anului, cum ar fi revărsarea anuală a Nilului, dar şi prin recensământul bienal al vitelor, apoi anii de domnie ai suveranilor, care nu corespundeau nicidecum anului sau anilor calendaristici.

Cu toată abundenţa de documente descoperite în Egiptul de astăzi, stabilirea unei cronologii cât de cât sigure este o sarcină dificilă. Dispunem de o cronologie relativă, prin care înţelegem succesiunea şi durata de domnie a fiecărui suveran în parte şi de una absolută, prin intermediul căreia se caută posibilitatea încadrării lor conform principiului nostru cronologic. Cum datele obţinute de analizele C14 se pot folosi mai cu seamă pentru preistorie – diferenţele existente dintre datele oferite de metoda radiocarbon şi datele istorice, s-ar datora schimbării câmpului geomagnetic al Pământului – bazele pentru elaborarea unor sisteme cronologice rămân totuşi relatările oferite de documentele autohtone.

În secolul al III-lea î. Hr., un preot egiptean, Manethon, a scris o interesantă lucrare intitulată Aigüptiaca. Din păcate, opera preotului din Sebennytos s-a pierdut, însă fragmentele ei au fost preluate sau transmise de alţi autori cum ar fi: Josephus Flavius, Julius Africanus, Eusebiusşi Syncellus. Prin intermediul a trei cărţi, el a împărţit istoria egipteană antică, pe baza unui criteriu genealogic, în 31 dinastii(familii de domnitori), de la *Menes până la cucerirea Egiptului de către Alexandru cel Mare în anul 332 î.Hr. Cu toate imperfeţiunile sale, această diviziune a istoriei faraonice continuă să fie utilizată şi astăzi, iar sistemul manethonian este în continuare elementul de bază pentru cronologia faraonică.

Planul de înrobire a României

Reiau aici articolul senatorului Urban Iulian. Uneori este util să citeşti/reciteşti lucruri care prevesteau ce se întâmplă acum. Mai ales că ai noştri guvernanţi actuali încă susţin cu ipocrizie că nimeni nu a putut prevedea această criză şi efectele ei.

În vreme ce românii sunt hipnotizaţi de campania electorală, se trag sforile de către grupurile financiare care se pregătesc să cumpere activele majore ale ţării, în regim de solduri. O să vă invit să urmăriţi o discuţie purtată de mine cu un bancher, pe tema scenariului pentru 2010, şi o să vă las să trageţi concluziile. Nu contează banca unde lucrează acest om, ci pur şi simplu, strategia amplă, pusă la cale peste capetele noastre, care par să nu se mai dezlipeasca de manipulările şi circul campaniei electorale.
Un fost şef de la CIA spunea „dacă ştii cum şi cu ce să manipulezi atenţia cetăţeanului, şi pui în stânga lui un spectacol de circ, nu o să observe portavionul din dreapta lui”

UI: Cum priveşte banca şi grupul financiar din care faceţi parte, ce se întâmplă în România, în plan economic şi politic?
Bancher: Suntem încordaţi însă extrem de motivaţi, întrucât aşteptăm producerea momentului la care lucrăm de circa 10 luni de zile; banca noastră şi-a redus extrem de mult expunerea în România, a închis robinetul creditării, şi am trimis către headquarter-ul grupului, cât de multă moneda euro am putut; repet, aşteptăm acum producerea rezultatului muncii noastre, în cadrul unui plan la care participă extrem de multe grupuri financiare şi bancare externe.

UI: Adică concret în ce constă acest rezultat pe care îl aşteptaţi ? Sperati în revenirea economică a ţării? Veţi relua creditarea?
Bancher: Naivitatea este o slăbiciune de caracter a românilor; mă întrebi dacă sperăm în revenirea economică a ţării? Păi noi speculăm şi vom câştiga enorm de mulţi bani, tocmai în momentul în care, economia naţională românească, va atinge fundul cel mai de jos al graficului. Himerele legate de creşterile economice din 2010, sunt lansate concertat de analişti, pentru că aceasta este parte a strategiei noastre, pentru a ne maximiza profitul pe care îl vom face, când balonul speculativ imobiliar şi al cursului valutar, ne va indica faptul că suntem pe trendul câştigului maxim. Ma întrebi dacă vom relua creditarea? Creditarea în România, s-a făcut cu cap; este adevărat, că şi guvernarea din 2007-2008 ne-a ajutat enorm, atunci când, ne-am consolidat şi ne-am asigurat prin intermediul creditului de consum, dependenţa totală a populaţiei active, a forţei de muncă româneşti.

UI: În se sens v-aţi asigurat dependenţa lor totală?
Bancher: Simplu; populaţia României şi românul în general, are un singur bun de preţ, care ne interesează pe noi bancherii: activele imobiliare. Mai există şi forţa de muncă a individului, însă aceasta, dupa ce l-ai prins în mreje, este utilă de speculat, pentru că acel individ va munci perpetuu pentru noi. Trebuia să ajungem cumva la aceste active imobiliare ale românilor; normele BNR şi legile, nu ne permiteau să putem acorda în masă, credite ipotecare, plus că aceste credite ipotecare, nu erau 100% avantajoase pentru noi; aşa că am profitat de lentoarea în decizie a BNR, şi am investit masiv în publicitate pe segmentul creditului de consum. Ştiam încă de la bun început, faptul că, cei cărora le acordam credite de consum, nu vor avea resurse să le restituie, astfel, încât, coroborat cu faptul că, ştiam din 2008, că această criză financiară va lovi şi România, am calculat totul extrem de bine; nu trebuia să fii geniu bancar, ca să îţi dai seama că într-o ţară precum a voastră, pur şi simplu, efectele crizei urmau să fie devastatoare pentru că: [1] nu mai produceaţi nimic; [2] pieţele emergente sunt dominate de multinaţionale, legate de grupurile financiare şi bancare pe care noi le reprezentăm; [3] urma să aveţi în 2009 un an electoral în care, pe fondul disputelor politice, era de anticipat că vă veţi săpa singuri groapa; la acest din urmă punct recunosc că a trebuit să ne implicăm; şi asta pentru că, dacă în 2008, actualul preşedinte avea o cotă de popularitate de vreo 60%, noi trebuia să încingem campania, pentru a împinge politicienii să ia măsurile pe care noi le aşteptam.