Istoria ne arată că de-a lungul a sute de ani, poporul român a plătit tribut (haraci, bir), cel mai cunoscut fiind cel din perioada Evului Mediu, când acesta era plătit către Înalta Poartă a imperiului otoman. În acea perioadă, imperiul otoman reprezenta pericolul transformării Ţărilor Române în paşalâcuri turceşti. Era un mod primitiv de a ne cumpăra pacea pentru scurte perioade de timp.Între timp, ca orice alte metode, lucrurile s-au modernizat, au devenit mai subtile, cel puţin în aparenţă. Aşa se face că aflăm din nou că Bechtel mai are nevoie de 250 milioane euro pentru tronsonul Câmpia Turzii-Gilău! Să ne amintim discuţiile iniţiale legate de contractul acesta! Să ne amintim discuţiile ulterioare, de-a lungul timpului, sub diversele guvernări şi sub diverşii miniştri ai transporturilor! Niciunul din aceştia nu a răspuns pentru acest contract păgubos...
Dar dincolo de acestea, rămâne esenţa: plătim în continuare tribut... Faptul că acesta îmbracă forme noi precum astfel de contracte în derularea cărora trebuie să tot plătim, nu înseamnă că el n-ar reprezenta tot un haraci. De data asta plătit către mari concerne internaţionale...
Şi cât timp clasa politică pe care o tot alegem de douăzeci de ani e alcătuită cam din aceleaşi personaje, cât timp nimeni nu răspunde pentru ceea ce face, vom continua să plătim...
P.S. Pe acest subiect, a apărut un articol: Pe cine a mituit România pentru a intra în NATO? din care un citat din declaraţia ministrului Berceanu poate avea relevanţă:
La vremea la care a fost semnat (anul 2003, n.red.), contractul cu Bechtel era un fel de cerinţă pentru ca România să intre în NATO. Înţeleg nevoia ca o companie americana să intre pe piaţa românească în construcţia de autostrăzi, dar nu înteleg de ce contractul a fost negociat în doar şapte zile, iar valoarea contractului, de 2,3 miliarde de euro, a fost stabilită prin extrapolarea studiului de fezabilitate făcut pe şase kilometri la toţi cei 415 kilometri ai Autostrăzii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu