Ce mai circulă prin căsuţele poştale email (preluat de
aici):
Cunoscut ca „omul care a spart Banca Angliei“ - în 1992, printr-o speculaţie financiară, care i-a adus peste un miliard de lire sterline -, George Sörös îşi reconfirmă prestigiul de spărgător cu o nouă lovitură de 8,5 miliarde de euro. Atunci a speculat pe seama lirei britanice, determinându-i prăbuşirea şi devastând economiile a milioane de britanici, dar obţinând pentru buzunarul propriu 1,1 miliarde. După ce şi-a construit prin reţeaua sa aşa-zis filantropică extinsă în întreaga lume un suport de informaţii şi o pârghie de influenţă politică, Sörös a aplicat lovitură după lovitură, îmbogăţindu-se prin manipulare şi intoxicare la scară mondială. Şi astăzi, tot pe baza informaţiilor de insider al actualei echipe de la Casa Albă, George Sörös a beneficiat de date sigure despre retrogradarea la adresa Statelor Unite, pe care au operat-o cei de la Standard and Poor's, obţinând un beneficiu net apreciat la suma de 8,5 miliarde de euro. Deşi în spaţiul est-european Sörös s-a intromisionat imediat după 1989 prezentându-se drept un simbol al luptei pentru capitalism şi pentru democraţia liberală, în realitate Sörös are vederi de stânga aproape extremiste, fiind în Statele Unite un susţinător zelos al democraţilor, întemeiat pe un tip de discurs foarte apropiat de tezele leniniste. În cărţile sale se declară adeptul unui organism supranaţional care să limiteze drepturile statelor naţionale în materie de libertăţi democratice, viziune internaţionalistă tipică în care, desigur, ca orice personaj cu ambiţii tiranice mondialiste, Sörös se vede pe sine plasat la butoane. Tot în cărţile sale, Sörös afirmă fără sfială că fostul imperiu sovietic se numeşte acum Imperiul Sörös şi se proclamă pe sine un om de stat fără de stat. Cadrele „pepinierei Sörös“ - aşa-zişii „bursieri“ - au reuşit în ţările est-europene, inclusiv în România, să controleze societatea civilă şi spaţiul politic, coordonarea şi controlul Fundaţiilor sale fiind plasate în mâinile unor foşti securişti, atât în România, cât şi în alte ţări din spaţiul ex-sovietic. Fostul preşedinte american George Bush, atacat sistematic de către Reţeua Sörös, declara că scopul malefic al lui Sörös este să creeze un pol mondial de putere, paralel, parazitând societatea civilă din principalele state ale lumii şi intervenind din underground în sistemul politic. Sub masca generozităţii şi a activităţilor filantropice, a promovării „valorilor democratice, ale societăţii deschise“, George Sörös a acţionat sistematic în cadrele gândirii sale de tip leninist, în scopul delegitimării şi anihilării forţei partidelor politice şi a statelor naţionale, parazitând prin membrii reţelei sale instituţiile statului, interferând în maniera ocultă tipic securistică sistemul politic al statelor-ţintă. În interiorul fundaţiilor şi organizaţiilor înfiinţate sau finanţate de Sörös a existat o adevărată „coloană a cincea“ alcătuită din foşti agenţi ai serviciilor secrete. Pe acest tipar, la noi, exemplar este modelul oferit de Alin Teodorescu, deconspirat ca agent a nu mai puţin de două servicii secrete comuniste, primul şef al reţelei Sörös, în perioada de formare şi recrutare a „pepinierei”. Profil de „asasin economic" George Sörös (Schartz, pe numele său original) s-a născut la Budapesta, pe 12 august 1930, într-o familie de evrei unguri. În timpul războiului, ca adolescent, Sörös a participat la schimburi valutare ilegale, dovedind de timpuriu un adevărat talent şi o mare pasiune pentru speculaţiile financiare. În 1944, când naziştii au preluat conducerea Ungariei horthyste, spre deosebire de alte familii evreieşti, care au fost deportate de germani, familia Sörös s-a căpătuit chiar de pe urma dramei propriilor co-sângeni, deoarece bunicul lui George Sörös prinsese o funcţie oficială în stat, respectiv era chiar cel care supraveghea confiscarea proprietăţilor evreieşti. Tânărul George Sörös s-a uns şi el cu o slujbuliţă bună, pentru nazişti, lucrând pentru Judenrat - consiliul evreiesc înfiinţat de nazişti pentru a le face treburile murdare. În loc ca naziştii să îi strângă în fiecare zi pe evrei pentru îmbarcarea pe trenuri, ei delegau această sarcină criminală acelor evrei care erau gata să o facă, precum „filantropul” George Sörös. Odată cu ocupaţia sovietică a Budapestei, care a urmat celei germane, situaţia familiei s-a albăstrit puţin, deoarece mulţi evrei unguri şi-au adus aminte că bunicul lui George Sörös era cel care supervizase confiscarea averilor lor. Nepoţelu' Sörös a stat bine mersi la Budapesta până s-a hotărât să plece, în 1947, în Anglia, unde este educat de Karl Popper, teoretician stângist al „societăţii deschise”, apoi din 1956 Sörös se stabileşte la New York, pe Wall Street, unde inventează formula „fondurilor anonime”, despre care scrie entuziasmat că: „Aceste fonduri secrete imense, scoase în localităţi, pot produce câştiguri astronomice”. Prin scheme secrete - ce ascundeau adevăraţii investitori din spatele lui Sörös şi speculaţii financiare, companiile acestuia încep să controleze proprietăţi din Argentina, Brazilia, Mexic, precum şi bănci din Venezuela (al cincilea producător mondial de petrol) etc. Conform biografului său, William Engdahl, George Sörös a fost identificat ca fiind „omul de paie” al concernelor bancare anglo-franceze ale Rothschildzilor. „Relaţiile lui Sörös cu cercurile internaţionale ultrasecrete ale Rothschildzilor nu sunt relaţii bancare întâmplătoare sau obişnuite, iar succesul extraodinar al lui Sörös ca speculant pe nisipurile mişcătoare ale pieţelor financiare sunt greu de explicat doar prin simplul său talent. Sörös are acces la informaţiile interne ale unuia dintre cele mai importante canale de informaţii private din lume”. Rolul lui Sörös, rezervat lui de Rothschildzi ca reprezentanţi ai unei oculte mondiale, este acela de agent de influenţă la nivel planetar pentru promovarea unei aşa-zise „economii de piaţă” ce urmăreşte de fapt să capteze şi să disperseze proprietatea unor state. Legăturile dintre Rothschildzi şi Sörös se ţin prin oameni-cheie, cum ar fi R. Katz, care face parte atât din comitetul director al concernului lui Sörös (Quantum Fund), dar, în acelaşi timp, este director al Rothschild Italia SPA din Milano şi în N.M. Rothschild & Sons). În 1965, George Sörös pune bazele „Open Society Institute”, susţinut financiar de „Sörös Fund Mana - gement” - organizaţie prin care pătrunde în Africa de Sud, Europa Centrală şi de Est (statele comuniste), în fosta URSS, precum şi în multe state din Africa, Asia, America Latină. Reţeaua sovietică de jaf organizat George Sörös şi-a axat activitatea asupra Uniunii Sovietice din perioada Gorbaciov, adică din anii '80 (după ce invadase cu agenţii săi Cehoslovacia, Ungaria şi Polonia), având timp să creeze o întreagă reţea „rusă” de organizaţii şi să susţină un mare grup de colaboratori care călătoreau în afara Rusiei sovietice. În 1997, Sörös a distrus, prin schemele sale financiare, economia Thailandei. Un bancher thailandez a declarat atunci: „Îl privim pe George Sörös ca pe un soi de Dracula. Efectiv, suge sângele oamenilor”. Acelaşi scenariu avea să funcţioneze şi în Malaezia. La rândul lor, chinezii aveau să-l poreclească pe Sörös „crocodilul”, datorită insaţiabilei sale pofte de câştiguri financiare, obţinute prin „schemele” speculative. Pentru a se infiltra în zona de influenţă a familiei Bush, George Sörös a fost cel care l-a salvat de la faliment, în 1987, pe viitorul preşedinte George W. Bush, devenit mai apoi inamic personal, când nu i-a mai fost util, achiziţionând de la acesta compania de explorări petroliere „Harken Energy Corporation”, aproape falimentară. Bush a încasat, cu acea ocazie, un miliard de dolari, iar George Sörös a declarat apoi că făcuse târgul numai pentru a câştiga influenţă politică prin tatăl acestuia, pe atunci vicepreşedintele SUA. Conform investigaţiilor cercetătorilor americani şi europeni (Stefan Lemieszewski, William Engdahl, Mark Burdman, Elisabeth Hellenbroich, Paolo Raimondi, Scott Thompson şi alţii), cercul lui Sörös include familia lui Jacob Rothschild, pe Marc Rich, ca şi pe traficantul de arme israelian Shaul Eisenberg şi pe „Dirty Rafi” Eytan, ambii conexaţi laturii financiare a Mossadului. (După ce a fost introdus Sörös în spaţiul ex-sovietic, Shaul Eisenberg a fost acuzat în Uzbekistan de o uriaşă fraudă şi corupţie, trebuind să dispară.) În lucrarea „Naşul Kremlinului”, Paul Klebnikov (editor al revistei „Forbes”) dezvăluia că, până la căderea URSS-ului, Mark Rich a fost asociat cu persoane importante din partidul comunist şi din KGB, făcînd afaceri cu directorii companiilor de stat, celor care îl ajutau livrându-le comisioanele în conturi din Elveţia, „centru important de spălare a fondurilor ruseşti”. Conform investigaţiilor lui Klebnikov, Rich însuşi a fost cel care „i-a învăţat pe oligarhii ruşi să ocolească legile prin suveici internaţionale de companii off-shore şi conturi anonime elveţiene”. Majoritatea firmelor anonime ale acestor „magnaţi ruşi” au fost înfiinţate în cantonul elveţian Zug, unde îşi are Marc Rich reşedinţa. Tot în Zug sunt înregistrate şi companiile-paravan prin care „oligarhii ruşi” controlaţi de Rich şi îndrumaţi de familia lui Iacob Rothschild au preluat o felie din economia României, şi tot aici sunt înregistrate firmele intermediare ce livrează României gazul metan rusesc. Majoritatea miliardarilor moscoviţi au fost creaţi de Marc Rich, de la „oligarhii” Igor Ziuzin şi Vitali Machitski până la Oleg Deripaska şi Mihai Cernoi, un ruso-israelian locotenent al „mafiei ruse”, cu toţii prezenţi în afaceri pe pământ românesc, scormonit până la epuizarea tuturor resurselor. Tot Mark Rich a contribuit şi la educaţia actualului şef al SIE, Mihai Răzvan Ungureanu, beneficiar cu ani în urmă al unei burse Rich, după ce a fost lansat în politică de reţeaua Sörös, via Andrei Pleşu, actualul „creier” al „capului de crimă organizată” Dinu Patriciu (conform Rechizitoriului Rompetrol). De altfel, şi Patriciu tot pe reţea rusească a prosperat, transferând Rompetrolul unui stat-anexă al Imperiului moscovit, Kazahstanul, fondator al CSI. Munţii noştri care aur poartă, în timp ce noi cerşim din poartă în poartă, sunt deja pe mâna „investitorilor” ruşi, iar Sörös este direct implicat, ca acţionar la „Newmont Mining Corporation” în proiectul Roşia Montană, respectiv „proiectul” de golire a rezervelor de aur ale României, resursă extrem de preţioasă mai ales acum când lumea revine la aur după prăbuşirea fondurilor speculative lansate tot de către cei ca Sörös & comp.
Postări asemănătoare pe categorii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu