Dominaţia guvernelor asupra internetului continuă să crească

Cel mai recent raport semi-anual de transparenţă emis de Google arată că puterea guvernelor asupra internetului continuă să crească. Multe dintre cererile formulate către Google pentru furnizarea de date confidenţiale vin din partea autorităţilor americane.

În ultimele şase luni, guvernele din toată lumea au formulat 21.000 de cereri de date confidenţiale, privind 33.000 de utilizatori. Numărul solicitărilor a crescut cu 70% faţă de valorile din primul raport de transparenţă, emis de Google în 2010. Guvernul american a făcut aproape 40% dintre solicitări, respectiv 8.438, cu privire la 14.791 de utilizatori. Numărul de astfel de solicitări a crescut cu 33% faţă de aceeaşi perioadă din 2011, în cazul Statelor Unite.
Google a acceptat să furnizeze datele solicitate în 88% dintre cazuri, deşi cele mai multe dintre ele încalcă legislaţia americană priving confidenţialitatea informaţiilor de pe e-mail (ECPA). Google nu s-a ferit să critice procedura prin care sunt făcute solicitările, mai ales că adeseori autorităţile nu au nevoie de un ordin judecătoresc pentru a accesa informaţiile disponibile pe e-mail.
Dominaţia guvernelor asupra internetului a crescut şi în afara Statelor Unite, potrivit site-ului eff.org. Din 2010, de când Google a început să monitorizeze atent şi să cuantifice solicitările de această natură, numărul cererilor formulate de guvernele din toată lumea a crescut cu 70%.
În Europa de pildă, numărul cererilor făcute de guverne pentru eliberarea de date confidenţiale privind anumiţi utilizatori a crescut cu aproape 100%, în regiunea Asia-Pacific cu peste 200%, iar în Africa de Nord cu peste 100%.
Numărul solicitărilor formulate de guverne către Google a scăzut, în schimb, în America de Sud cu 60% din 2009 până în prezent.

Raportul Google: aici.

Biblia necunoscută

Destine românești

Drama sacrificării lui Eminescu

Manifestul negru

Introducere în Linux

Cabala revelată

Cărțile apocrife

Cel mai bun discurs!

„Bugetul trebuie echilibrat,
Tezaurul trebuie reaprovizionat,
Datoria publică trebuie micsorată,
Aroganţa funcţionarilor publici trebuie moderată şi controlată,
Ajutorul dat altor ţări trebuie eliminat pentru ca Roma să nu dea faliment.
Oamenii trebuie să înveţe din nou să muncească în loc să trăiască pe spinarea statului.”

(Cicero, anul 55 inainte de Hristos)

Sună cunoscut?

Regionalizarea şi armata

„Nu este grav ce ne dezvăluie ministrul Dobriţoiu, ci extrem de grav! Toate elementele legate de ceea ce s-a întâmplat şi se întâmplă armatei – nu numai rezerviştilor, ci şi componentei active, conduc la un singur scop: aducerea acesteia în stare de incapacitate de ripostă pentru un anume moment. Acel moment este regionalizarea României. Marinarul Suprem a afirmat în repetate rânduri că, dacă politicienii acceptă modificarea Constituţiei în sensul acceptării reorganizării României pe anumite regiuni administrative, el demisionează pe loc. Prin urmare, acesta este scopul final şi principal al mandatului său încredinţat de oricine, dar nu de România.

Pe fondul regionalizării, orice regiune îşi poate obţine practic independenţa – cazul Kosovo. Singurul impediment în astfel de situaţii este ca un stat să deţină o armată puternică, de aceea aducerea armatei române în incapacitate de ripostă şi regionalizarea, fac parte din acelaşi pachet. Despre reorganizarea administrativă pe regiuni, ni se vând tot felul de variante cum că aşa e în UE. Tot ni se aduce ca argument organizarea pe „regiuni economice de dezvoltare”, că aşa e în UE. Aici este marea gogoriţă care ni se vinde. În realitate, statele din UE sunt organizate administrativ pe regiunile tradiţionale istorice, nu pe regiuni de dezvoltare economică. Regiunile de dezvoltare economic au caracter virtual şi temporar, nu au în niciun caz caracter administrativ. Cele de dezvoltare economică nu au delimitare administrativă, ci pot intersecta doar în context economic diverse regiuni administrative, uneori şi zone inter-statale, dar nu au caracter administrativ. În România sunt 9 astfel de regiuni istorice care pot avea caracter administrativ, fix după modelul UE: Muntenia, Oltenia, Transilvania, Crisana, Moldova, Dobrogea, Bucovina, Banat şi Maramureş. Sunt cele de aici: http://bistrita24.ro/upload/harta.jpg. Pe astfel de regiuni istorice sunt împărţite administrativ şi Germania, şi Spania, şi orice stat, nu pe regiuni de dezvoltare economică care au şi caracter adminsitrativ. Însă Băsescu nu spune despre acest tip de organizare administrativă, ci despre o totul alta, care combină cele 9 regiuni care ar trebui să fie de drept cele administrative, în aşa fel încât ies 8 după un model care încalcă principiul istoric. Aşa arată modelul lui Băsescu: http://cursdeguvernare.ro/wp-content/uploads/2011/06/Regiuni_Dezvoltare1.jpg. Moldova e ruptă în 2, la fel Transilvania. Ce este mai dubios? Una din cele 8 vehiculate cuplează 6 judeţe: CV, HG, MS cu BV, SB, AB. Deci leagă forţat judeţele secuieşti exact de aurul din Apuseni şi divide Transilvania istorică, astfel încât ponderea populaţiei maghiare sau maghiarizate să domine o regiune. E rupere aici: la un referendum regional, cu 3 judeţe secuieşti şi 3 româneşti, declararea independenţei e chestie de rutină. Cu tot cu aurul din Apuseni. O astfel de regiune, poate fi destabilizată extrem de uşor în aşa fel încât să îşi declare independenţa. În fapt, Transilvania ca regiune istorică, are 9 judeţe: în afara de cele 6, mai sunt şi HD, CJ, BN. Într-o astfel de regiune cu 3 judeţe maghiare şi 6 româneşti, un referendum în scopul declarării independenţei nu are succes.

Operaţiunea „Paperclip”

De citit unele detalii aici.

La pereţi!

De 60 de ani, un bătrân mergea zilnic la Zidul Plângerii din Ierusalim. Despre acest bătrân aude şi o reporteră de la CNN şi se hotărăste să-i ia un interviu. Ajunge ea la Zid şi află care este bătrânul.
După 45 de minute, acesta îşi termină rugăciunea şi reportera îl abordează pentru a-i lua interviul:
- Scuzaţi-mă, eu sunt reporteră la CNN şi mă numesc Rebecca Smith. Dvs. cum vă numiţi?
- Moritz Fishbein.
- De când veniţi la Zidul Plângerii?
- Aproximativ de 60 de ani.
- De 60 de ani! Şi pentru ce vă rugaţi?
- Mă rog ca evreii, creştinii şi musulmanii să trăiască în pace. Mă rog să nu mai fie războaie şi să dispară ura dintre oameni. Mă rog să nu mai fie foamete nicăieri în lume.
- Şi ce simţiţi după 60 de ani?
- Parcă aş vorbi la pereţi...

Eşti ceea ce mănânci

Războiul spionilor în interiorul şi dincolo de graniţele României

Dumnezeu nu foloseşte armament psihotronic

Codexul alimentar

Istoria capitalismului de la 1500 până în 2000

Istoria Europei moderne

Marele răsboiu şi politica României

Imaginarul violent al românilor

Virusul minţii

Iliada

România ca o pradă