Deoarece e clar că „onorabilul” pare că va reveni la Cotroceni, n-avem ce-i face (aşa păţeşti în umbra licuricilor mari fie ei din est sau din vest :( ...), măcar să ne mai amuzăm...
Textul următor l-am primit într-un mesaj email. El se află pe mai multe site-uri, dar datorită savorii aparte, nu m-am putut abţine să nu-l reproduc. Mulţumesc, oricum, autorului.Vă scriu în răspuns la cererea dvs. de a vă da amănunte suplimentare în Secţiunea 3 a Raportului de Accident de Muncă unde am completat ca drept cauză „slaba planificare” ca fiind cauza accidentului meu.
Aţi cerut, în mod expres, explicaţii amănunţite cu privire la accident şi sper că detaliile care urmeaza vor fi suficient de clarificatoare.
Eu sunt zidar de meserie. În ziua accidentului lucram singur pe acoperişul unei clădiri înalte de 6 etaje. După ce mi-am terminat treaba, am realizat că mi-au rămas cărămizi nefolosite, care, cântărite mai târziu, au fost găsite a cântări aproximativ 270 kg. Decât să car cărămizile jos în braţe, în mai multe etape, am considerat că e mai bine să le cobor toate odată într-un butoi, folosind scripetele instalat în acest scop în spatele clădirii.
Am asigurat frânghia la nivelul solului, am urcat pe acoperiş, am împins butoiul în afara clădirii şi am încărcat cărămizile. După aceea, am coborât de pe acoperiş să dezleg frânghia, ţinând-o foarte strâns ca să asigur o coborâre lentă a cărămizilor. Veţi observa în Secţiunea 11 a Raportului de Accident de Muncă întocmit că eu am o greutate de 72 kg.
Datorită surprizei pe care am avut-o când am fost literalmente SMULS de la sol într-un mod complet neaşteptat, mi-am pierdut prezenţa de spirit şi am uitat să dau drumul la frânghie. Cred că nu este nevoie să vă mai spun, am început o ascensiune rapidă către acoperiş. În
apropierea etajului 3, m-am întâlnit cu butoiul încărcat cu cărămizi care acum se îndrepta vertiginos către sol, întâlnire în urma căreia m-am ales cu capul spart, zgârieturi minore şi o claviculă fracturată.
Datorită impactului, ascensiunea mea a încetinit pentru o secundă după care a continuat rapid către nivelul acoperisului, neoprindu-mă decât atunci când degetele mâinii drepte au înţepenit în scripete până la nivelul celei de-a 3-a falange. Din fericire, între timp mi-am recăpătat prezenţa de spirit şi am fost în stare să mă ţin strâns de frânghie în ciuda faptului ca începusem să am dureri. Aproape simultan, oricum, butoiul cu cărămizi a lovit solul şi ca urmare a impactului, fundul butoiului a cedat. Acum, sărăcit de greutatea cărămizilor, butoiul cântărea doar 27 kg. Mă refer din nou la greutatea mea; cum probabil v-aţi imaginat deja, am început o coborâre rapidă. În vecinătatea etajului 3, am întâlnit butoiul care acum urca; ca urmare a întâlnirii m-am ales cu fracturi la glezne şi cu mai multe tăieturi şi zgârieturi la picioare şi în general.
Aici, norocul meu a început să se schimbe usor. Întâlnind butoiul, a fost bine că mi-a încetinit uşor căderea doar în măsură să-mi limiteze rănile, când am căzut pe grămada de cărămizi şi din fericire, am scăpat doar cu 3 vertebre fisurate.
Îmi pare rău să vă spun, aşa cum stăteam întins pe grămada de cărămizi, cu dureri atroce, incapabil să mă mişc, din nou mi-am pierdut prezenţa de spirit şi am scăpat frânghia din mâini. Aşa cum stăteam întins pe spate, am putut să văd cum butoiul gol şi-a început călătoria în jos, către mine, fenomen care explică cele 2 fracturi la picioare.
Sper, din tot sufletul, că acest raport răspunde la toate întrebările dvs.
