Adrian Păunescu
Pluteşte vasul nostru în derivă,
curînd vom eşua în nişte stînci,
va mai dura şi-această agonie,
dar mările nu-s peste tot adînci.
Puţină apa şi puţină pîine,
pedepse tragice pentru idei,
doar scîrţîitul navei în cădere
şi cîntece eroice, cît vrei.
Am spart cu-această navă ape tulburi,
şi mări incendiare şi gheţari,
şi-am fi în stare să mai facem încă,
dar nu mai sînt pe punte marinari.
Care-au murit, care-au sărit în apă
şi nu deriva i-a convins pe toţi,
ci faptul că ne domină piraţii
şi la comandă au ajuns mulţi hoţi.
Nu mai avem nici pic de combustibil
să-naintăm cu vasul ciţiva paşi,
dar, în acelaşi timp, coincidenţă,
nu mai avem nici braţe de vîslaşi.
Oricum, această navă în derivă
nu poate fi mai bună decît noi,
şi-astfel cum noi am eşuat în navă,
s-a dus şi ea, în propriul ei noroi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu