28 mai 2010

Proiectul Blue Beam

Am mai vorbit despre proiectul Blue Beam (Rază Albastră). Acesta intenţionează simularea venirii lui Iisus pentru a manipula oamenii şi a distruge credinţa şi religiile.
„Vom avea un guvern mondial, fie că vă place, fie că nu. Singura întrebare este dacă el va fi creat prin cucerire sau prin consimţământ.”
Asta a spus Paul Warburg - membru al Consiliului pentru Relatii Externe (CFR), într-o declaraţie făcută în februarie 1950 în faţa Senatului american.
„Suntem în zorii unei transformări globale. Nu mai avem nevoie decât de o criză majoră adecvată şi naţiunile vor accepta Noua Ordine Mondiala.”

Măsuri anticriză...

Iată o posibilă explicaţie a aşa-ziselor măsuri anticriză pe care le ia (sau nu?) guvernul lui Boc:

27 mai 2010

În adâncul abisului

Hipnotismul joacă un rol primordial în viziunea psihopolitică a supunerii pentru că el nu este nicidecum „un fapt al spiritului, al atenţiei şi o dorinţă a inconştientului“, aşa cum vede în el „stupiditatea civilizaţiei occidentale“, ci fructul indiscutabil al forţei:

„Numai atunci când o fiinţă este bătută, pedepsită, lovită fără milă, hipnotismul acţionează asupra ei. Unele autorităţi din Vest au stabilit că numai 20% din populaţie putea fi hipnotizată. Această constatare este falsă. Dacă sunt pedepsite îndeajuns, unele persoane pot fi hipnotizate în orice moment sau loc. Cu alte cuvinte, pentru ca hipnotismul să fie suficient de eficace, trebuie să fie asociat cu forţa. Dacă nu poate fi obţinută prin simpla concentrare asupra hipnoticului, starea de inconştienţă se obţine prin droguri, lovituri, şocuri electrice şi alte mijloace. Şi dacă nu putem obţine inconştienţa pentru a realiza o implantare sau un ordin hipnotic eficace, nu avem decât să amputăm părţile creierului animalului-om, aflate în funcţiune, pentru a-l anihila şi a-l goli. În felul acesta, omul nu va mai fi o ameninţare şi vom constata că hipnotismul este foarte eficace.
„Mecanismul hipnotismului demonstrează clar că oamenii pot fi făcuţi să creadă în anumite condiţii şi chiar în anturajul lor sau în politică, folosind forţa. De aceea, un psihopolitician trebuie să fie un expert în forţă şi violenţă. În felul
acesta, el poate să aducă în stare de supunere pasivă nu numai masele populare ca indivizi, ci şi întreaga populaţie şi conducerea sa. Nu trebuie decât să se arate suficient de sălbatic şi inuman şi va fi ascultat şi crezut. Hipnotismul este un
subiect de credinţă. Ce pot fi făcuţi oamenii să creadă? Orice lucru care le este administrat cu o forţă şi o brutalitate suficientă. Supunerea maselor este egală cu credinţa lor. (...) Este suficient să faci dovadă de destulă violenţă, inuma-
nitate, brutalitate şi sălbăticie pentru a crea o credinţă pasivă şi, prin chiar aceasta, o supunere oarbă. Studiul comunismului în materie de credinţă este un studiu al violenţei“.

Primii care au înţeles că „hipnoza este produsă de o teamă violentă“ sunt psihiatrii ruşi. Descoperirea lor – adică aceea că se poate obţine starea de hipnoză la un individ, la o mulţime sau la o populaţie „printr-un şoc asupra unei naturi emotive”, ca şi „prin mari privaţiuni, lovituri şi droguri“ – se află la baza psihopoliticii moscovite, care cere puterii guvernamentale utilizarea permanentă a unui element de teroare prin brutalităţile comise de psihiatrii comunişti în numele ştiinţei medicale.

Spălarea creierului

Din 2 mai 1936, până în 10 octombrie 1939, am fost membru cotizant al Partidului Comunist, acţionând sub numele meu adevărat de Kenneth Goff şi, uneori, sub pseudonimul de John Keats. în 1939, m-am prezentat din proprie iniţiativă în faţa Comitetului pentru Activităţi Antiamericane din Washington, D.C., comitet aflat pe atunci sub preşedinţia lui Martin Dies; mărturia mea poate fi găsită în volumul IX al Raportului înaintat de acest for, către Congres, în acelaşi an.

În timpul cât am fost membru al Partidului Comunist am urmat cursurile iniţiate de Partid în cadrul şcolii ce funcţiona în clădirea din strada E. Wells 113, Milwaukee, Wisconsin, înregistrată sub numele de Şcoala Muncitorească Eugene Debs. Aici am fost instruit în arta războiului sub toate aspectele sale; mă refer atât la războiul psihologic cât şi la cel fizic ce vizează distrugerea societăţii capitaliste şi a civilizaţiei creştine. O parte a studiilor noastre a fost dedicată analizei problemei Psihopoliticii. Aceasta este arta de a pune stăpânire pe minţile tuturor indivizilor dintr-o naţiune prin spălarea creierelor şi aplicarea distorsionată a ideii de însănătoşire mentală; este arta de a subjuga o întreagă naţiune regulilor dictate de Kremlin, punând stăpânire pe mintea oamenilor. Ni s-a adus argumentul că degradarea mentală a populaţiei este mai puţin inumană decât distrugerea ei în masă prin lansarea de bombe căci, pentru orice fiinţă ce trăieşte o singură dată, viaţa, oricum ar fi ea, este mai bună decât moartea. A fi învingător într-un război înseamnă a obţine controlul asupra poporului cucerit. Dacă un popor poate fi cucerit fără război, scopul războiului va fi atins iară distrugerile inerente unei asemenea confruntări.

În ultimii ani am observat cu groază cum creşte ponderea războiului psihopolitic exercitat asupra americanilor. Mai întâi a avut loc acţiunea de spălare a creierelor soldaţilor noştri din Coreea; apoi a urmat propaganda de „însănătoşire mentală” finanţată generos şi promovată de grupurile de presiune ale stângii, fapt ce a dus la adoptarea în multe state americane a unei serii de legi ce pot fi folosite de duşmanii Americii pentru a-i tortura şi întemniţa atât pe cei ce predică Evanghelia Mântuitorului nostru lisus Hristos cât şi pe cei care se opun ameninţării comunismului. Un exemplu grăitor este cazul Luciile Miller. în războiul psihopolitic, comuniştii au hotărât că „trebuie recrutat orice agent cu instincte ucigaşe şi transformat într-un instrument al urii înverşunate faţă de practicile religioase de însănătoşire mentală".

26 mai 2010

Fenomene psihosociale de masă

„Puterea spune întotdeauna că trebuie să fie informată. Dar în fond, informaţia secretă o deranjează destul de des căci ea ar putea s-o oblige să ia măsuri care ar costa-o din punct de vedere politic sau economic sau ar determina-o să-şi mărturisească neputinţa. Deci, preferă deseori să nu ştie nimic.”
Claude Silberzahri

Piaţa mezelurilor în România. Analiză.

Mezelurile în România... Cu toţii trecem prin magazine şi constatăm culoarea mezelurilor. Dacă ar fi să vorbim doar de culoare care e dată de folosirea intensivă a aditivilor alimentari mai mult sau mai puţin toxici...
Cris-Tim - „Îţi place să mănânci sănătos”
Aldis - „Gustul mezelurilor româneşti de calitate”
Campofrio - „Alimente pentru o viaţă sănătoasă”
Caroli - „Îţi lasă gura apă”
Angst -„Excelenţa face diferenţa”
Scăderea puterii de cumpărare a populaţiei a dus la o stagnare a pieţei de preparate din carne în acest an, vânzările fiind cu mult sub estimările procesatorilor, care se aşteptau la creşteri de cel puţin 10% în 2008, care le-ar fi permis să îşi acopere pierderile din ultimele luni ale anului trecut.
În acelaşi timp, este aşteptată o majorare a preţurilor la produsele din carne în perioada următoare, pe fondul crizei economice, care a dus la „costuri mari la credite”, potrivit reprezentanţilor procesatorilor. „Evoluţia consumului nu este spectaculoasă în acest an. Toată industria alimentară, dar şi cea a bunurilor de larg consum, vor fi afectate de scăderea veniturilor. Va fi un fenomen european”, a declarat recent Mihai Vişan, director executiv al Asociaţiei Române a Cărnii (ARC). Acesta a mai precizat că preţul la carnea de porc (carcasă) s-a majorat în acest an pe plan internaţional cu peste 30% faţă de anul trecut, până la 1,7-1,8 euro pe kilogram, mai ales din cauza crizei financiare de la nivel mondial, dar şi ca urmare a devalorizării leului faţă de principalele valute, în special faţă de euro.

România importă 80% din necesarul de carne de porc pentru procesare şi 35% din necesarul de carne de pasăre. Prin urmare, impactul, atât asupra producătorilor, cât şi asupra consumatorilor, va fi unul important, patronatele din industria de profil preconizând o scumpire a cărnii şi a preparatelor din carne cu cel puţin 10%.

Deprecierea leului corelată cu celelalte efecte ale contextului actual va duce, pe lângă scăderea consumului, la o creştere mai lentă a cererii pentru produsele premium în raport cu cea pentru produsele destinate segmentului low-cost şi mediu.

Potrivit reprezentanţilor celor trei producători de mezeluri, evoluţia cursului valutar va avea un impact imediat asupra costurilor atât în ceea ce priveşte cheltuielile cu materia primă şi utilităţile, cât şi a celor cu dobânzile la creditele în euro şi leasinguri, ceea ce poate duce la stoparea investiţiilor şi la neutilizarea fondurilor europene. Pentru diminuarea efectelor deprecierii leului în
raport cu euro, producătorii de mezeluri vor reduce costurile în paralel cu majorarea preţurilor.

19 mai 2010

Misterele României

Întotdeauna căutăm misterele în afara graniţelor acestei ţări. De ce? Pentru că ceilalti şi le-au promovat din plin, prin filme, cărţi, emisiuni. Noi, românii, nu ştim nici măcar în ce ţară minunată trăim. Nu avem habar că aici, unde ne târâm zilele de la un an la altul, în vremurile de demult trăia un popor ales care cârmuia destinele Europei. Alţii au avut grijă ca, în ani, să ne determine să ne privim cu reticenţă pe noi, ca oameni, ţara noastră şi poporul nostru. Aşa că la ora actuală avem impresia că ne tragem din nişte ciobani care au ajuns întâmplător cu turmele lor de mioare prin zonă. Nimeni nu are habar că apelativul de „cioban" se folosea în vremurile de demult sub altă formă, semnificând nu meseria de paznic la oi ci reprezentând menirea poporului din care ne tragem, aceea de cârmuitori de popoare. Am fost aici înainte de scrierea sumeriană şi vom rămâne tot aici oricât de mult şi-ar dori unii şi alţii să ne asimileze. Vă întrebaţi ce puteţi face împotriva marilor puteri asimilatoare? A celor care vor să ne distrugă credinţa, istoria şi neamul? Nimic mai simplu: nu uitaţi. Şi aveţi grijă ca cei care vor veni după voi să nu uite. Nu uitaţi nimic din ceea ce, odată, demult, a făcut din noi un popor ales.

18 mai 2010

Taina Kogaiononului - Muntele Sacru Al Dacilor

Rezultatele cercetării care fac obiectul acestei lucrări au fost prezentate în public (iniţial într-o formă artistică - sub titlul Pe culmile Kogaiononului), începând din 15 martie 1988, textul fiind publicat integral în revista Arca nr. l şi nr.2, din 15 mai, respectiv 1 august 1990. Având certitudinea că este vorba de informaţii de importanţă naţională - şi nu numai - am considerat că ele trebuie aduse la cunoştinţa oficialităţilor vremii şi a personalităţilor competente în astfel de domenii, ceea ce am şi făcut pe parcursul anilor 1987 - 1989. După evenimentele din decembrie 1989 rezultatele cercetării au fost prezentate noilor autorităţi, pe parcursul anilor 1990 - 1996, dar reacţia a fost mereu aceeaşi: promisiuni, chiar entuziaste în multe cazuri, urmate de o tăcere ostilă - ca să nu o numesc agresivă. Urmarea a fost că începând din a doua jumătate a anului 1992, cu toate eforturile mele, nu am mai putut publica sau prezenta în public nimic. Practic - şi afirm în deplină cunoştinţă de cauză - mi s-a aplicat ceea ce se cheamă „conspiraţia tăcerii”. Interese personale şi mai ales de grup şi diverse orgolii şi-au impus punctul de vedere, iar consecinţele de tot felul nu au întârziat să apară... una dintre consecinţe fiind compromiterea rezultatelor cercetării prin preluarea şi vicierea gravă a informaţiei de către diverse grupări ocultiste. Primele cinci capitole ale prezentei lucrări sunt o reluare a primei versiuni intitulate Taina Kogaiononului care a fost concepută pentru expunere în public, şi a fost predată lui Nicolae Copoiu - la Institutul de Istorie de pe lângă C.C. al P.C.R. - în 27 octombrie 1988 (în toamna lui 1987 predasem un rezumat al cercetării, aceleiaşi persoane şi în cadrul aceluiaşi institut); lucrarea a fost înscrisă la sesiunea de comunicări ştiinţifice din 30-31 octombrie 1988 de la Vălenii de Munte unde, din iniţiativa organizatorilor şi fără acordul meu prealabil, a fost înregistrată în programul sesiunii sub titlul Cercetări privind efectele de piramidă din munţii Bucegi. Un exemplar al lucrării a fost depus tot atunci, în octombrie 1988, la Mănăstirea Sinaia. Faţă de prima versiune, lucrarea de faţă - fiind concepută pentru publicare - conţine argumentaţia completă expusă pe larg şi, în plus, include părţi din lucrarea Civilizaţiile stelare care reprezintă o continuare a primei versiuni a lucrării, „Taina Kogaiononului. Civilizaţiile stelare” a fost elaborată în 1991, expusă integral în public în luna noiembrie a aceluiaşi an, şi prezentată parţial în 7 ianuarie 1992 la T.V.R. 2 (în cadrul emisiunii Tribuna nonconformiştilor). Un rezumat al acestor două lucrări a fost publicat în revista Strada nr. 3 (76) din 27.01 - 3.02.1992.

Amploarea fenomenului de corupţie în România reflectat în rapoarte oficiale şi independente

13 mai 2010

Scisoarea de intentie cu Fondul Monetar Internaţional din mai 2010

În aceste zile fierbinţi, iată documentul pe care guvernul Boc vrea să-l înainteze FMI-ului:



Şi pentru că tot veni vorba, iată cine este FMI:

10 mai 2010

Băsescu - unealtă a destructurării?

Rolul Preşedintelui României

Conform art. 80 din Constituţie: „(1) Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale. (2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.” Pornind de la structura acestui text constituţional s-a afirmat că Preşedintele
României îndeplineşte trei funcţii: funcţia de reprezentare, funcţia de garant şi funcţia de mediere. Astfel, Preşedintele României reprezintă statul român, atât pe plan intern, cât şi pe plan extern. Pe plan intern, Preşedintele este reprezentantul statului român, deoarece este ales prin intermediul sufragiului universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, aşadar i se conferă o legitimitate democratică directă şi egală cu cea a Parlamentului; pe plan extern, Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele României, acreditează reprezentanţii diplomatici ai României, iar reprezentanţii diplomatici ai altor state sunt acreditaţi pe lângă Preşedintele României (art.91).

Art. 80 menţionează în continuare faptul că Preşedintele României este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale”; în acest sens, Preşedintele este comandantul forţelor armate şi preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare al Ţării, poate declara mobilizarea parţială sau totală a forţelor armate, ia măsuri pentru respingerea agresiunii armate, instituie starea de asediu sau starea de urgenţă, în întreaga ţară ori în unele unităţi administrativ-teritoriale (art. 92,93).

Aliniatul 2 al art. 80 prevede că „Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice”. În acest scop el exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate. În vederea realizării acestei funcţii el este înzestrat cu o serie de atribuţii: poate sesiza Curtea Constituţională, înainte de promulgarea legii, pentru exercitarea controlului de constituţionalitate; poate trimite legea, înainte de promulgare, Parlamentului spre reexaminare; în raporturile cu Guvernul, desemnează un candidat la funcţia de prim-ministru (art.85), poate revoca miniştri la propunerea primului-ministru (art.85) şi poate participa în anumite situaţii la
şedinţele Guvernului (art.87); în raporturile cu Parlamentul, poate convoca cele două Camere în sesiune extraordinară (art.66), poate adresa mesaje Parlamentului (art.88), poate dizolva Parlamentul (art.89), promulgă legile adoptate de Parlament (art.77); de asemenea, fără a impieta asupra independenţei justiţiei, numeşte în funcţie judecătorii şi procurorii, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.



Din cele prezentate mai sus nu rezultă faptul că preşedintele trebuie să scadă pensiile cu 15%, fondul de salarii cu 25% şi subvenţiile.

Pe de altă parte, în baza cărei analize s- iau aceste măsuri? Unde este această analiză care trebuie prezentată opiniei publice! O altă întrebare fără răspuns este aceasta: unde este situaţia limpede a banilor luaţi până acum cu împrumut de guvern de la F.M.I. şi de pe piaţa de capital?

Deasemenea, trebuie spus că aceste măsuri nu garantează ieşirea din criză, ci dimpotrivă vor conduce la restrângerea consumului unei ţări care s-a dezvoltat pe bază de consum în ultimii 20 de ani. Deci e de presupus că din toamnă-iarnă ne putem aştepta la alte rele...

Dar peste toate, mai important decât orice, voinţa unora (folosindu-l pe domnul Băsescu şi apropiaţii săi) de a crea un stat minimalist (15% din PIB) şi aducerea F.M.I. în România, coroborat cu aderarea României la Uniunea Europeană ar putea să însemne de fapt într-un final destructurarea statului român, primele măsuri fiind acelea legate de distrugerea marilor sisteme de coeziune naţională:
  • sistemul naţional de pensii (trecutul, cei ce au fost, părinţii şi bunicii noştri);
  • sistemul naţional medical (prezentul, noi toţi);
  • sistemul educaţiei naţionale (viitorul, copii noştri).
Astfel, într-o perioadă relativ mică (la scara istoriei), vom fi destructuraţi ca popor, vom fi simple fiinţe în bătaia vântului istoriei. Sloganul „dezbină şi stăpâneşte” este  cunoscut şi aplicat de mii de ani.

Această variantă de analiză nu merită mai multă atenţie?

7 mai 2010

Declaraţia Drepturilor Omului

La 10 decembrie 1948, Adunarea Generală a O.N.U. a adoptat şi proclamat Declaraţia universală a drepturilor omului, al cărei text îl publicăm mai jos. După acest act istoric, Adunarea Generala a recomandat statelor membre să nu precupeţească nici unul din mijloacele care le stau la dispoziţie pentru a publica în mod solemn textul Declaraţiei şi „pentru a face astfel ca el să fie distribuit, afişat, citit şi comentat, în principal în şcoli şi în alte instituţii de învăţamânt, indiferent de statutul politic al ţărilor sau teritoriilor”.

Preambul

Considerând că recunoaşterea demnităţii inerente tuturor membrilor familiei umane şi a drepturilor lor egale şi inalienabile constituie fundamentul libertăţii, dreptăţii şi păcii în lume,
Considerând că ignorarea şi dispreţuirea drepturilor omului au dus la acte de barbarie care revoltă conştiinţa omenirii şi că făurirea unei lumi în care fiinţele umane se vor bucura de libertatea cuvântului şi a convingerilor şi vor fi eliberate de teamă şi mizerie a fost proclamată drept cea mai înaltă aspiraţie a oamenilor,
Considerând că este esenţial ca drepturile omului să fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca omul să nu fie silit să recurgă, ca soluţie extremă, la revolta împotriva tiraniei şi asupririi,
Considerând că este esential a se încuraja dezvoltarea relaţiilor prieteneşti între naţiuni,
Considerând că în Carta popoarele Organizaţiei Naţiunilor Unite au proclamat din nou credinţa lor în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea şi în valoarea persoanei umane, drepturi egale pentru bărbaţi şi femei şi că au hotărât să favorizeze progresul social şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă în cadrul unei libertăţi mai mari,
Considerând că statele membre s-au angajat să promoveze în colaborare cu Organizaţia Naţiunilor Unite respectul universal şi efectiv faţă de drepturile omului şi libertăţile fundamentale, precum şi respectarea lor universală şi efectivă,
Considerând că o concepţie comună despre aceste drepturi şi libertăţi este de cea mai mare importanţă pentru realizarea deplină a acestui angajament,

Adunarea Generală proclamă

Prezenta Declaraţie Universală a Drepturilor Omului, ca ideal comun spre care trebuie să tindă toate popoarele şi toate naţiunile, pentru ca toate persoanele şi toate organele societăţii să se străduiască, având această declaraţie permanent în minte, ca prin învăţătură şi educaţie să dezvolte respectul pentru aceste drepturi şi libertăţi şi să asigure prin măsuri progresive, de ordin naţional şi internaţional, recunoaşterea şi aplicarea lor universală şi efectivă atât în sânul popoarelor statelor membre, cât şi al celor din teritoriile aflate sub jurisdicţia lor.

Articolul 1.
Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de altele în spiritul fraternităţii.

Articolul 2.
Fiecare om se poate prevala de toate drepturile şi libertăţile proclamate în prezenta declaraţie fără nici un fel de deosebire ca, de pildă, deosebirea de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, de origine naţionala sau socială, avere, naştere sau orice alte împrejurari. În afara de aceasta, nu se va face nici o deosebire după statutul politic, juridic sau internaţional al ţării sau al teritoriului de care ţine o persoană, fie că această ţară sau teritoriu sunt independente, sub tutelă, neautonome sau supuse vreunei alte limitări de suveranitate.

Articolul 3.
Orice fiinţă umană are dreptul la viaţă, la libertate şi la securitatea persoanei sale.

Articolul 4.
Nimeni nu va fi ţinut în sclavie, nici în servitute; sclavagismul şi comertul cu sclavi sunt interzise sub toate formele lor.

Articolul 5.
Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degrandante.

Articolul 6.
Fiecare om are dreptul să i se recunoască pretutindeni personalitatea juridică.

Articolul 7.
Toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au, fără nicio deosebire, dreptul la o egală protecţie a legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egală împotriva oricărei discriminări care ar viola prezenta declaraţie şi împotriva oricărei provocări la o asemenea discriminare.

Articolul 8.

Orice persoană are dreptul la satisfacţia efectivă din partea instanţelor juridice naţionale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce-i sunt recunoscute prin constituţie sau lege.

Articolul 9.
Nimeni nu trebuie să fie arestat, deţinut sau exilat în mod arbitrar.

Articolul 10.
Orice persoană are dreptul în deplină egalitate de a fi audiată în mod echitabil şi public de către un tribunal independent şi imparţial care va hotărî fie asupra drepturilor şi obligatiilor sale, fie asupra temeiniciei oricărei acuzări în materie penală îndreptată împotriva sa.

Articolul 11.
1. Orice persoană acuzată de comiterea unui act cu caracter penal are dreptul să fie presupusă nevinovată până când vinovăţia sa va fi stabilită în mod legal în cursul unui proces public în care i-au fost asigurate toate garanţiile necesare apărării sale.
2. Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care nu constituiau, în momentul când au fost comise, un act cu caracter penal conform dreptului internaţional sau naţional. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai grea decât aceea care era aplicabilă în momentul când a fost săvârşit actul cu caracter penal.

Articolul 12.
Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viaţa sa personală, în familia sa, în domiciliul său, în corespondenţa sa, nici la atingeri aduse onoarei şi reputaţiei sale. Orice persoană are dreptul la protecţia legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.

Articolul 13.
1. Orice persoană are dreptul de a circula în mod liber şi de a-şi alege reşedinţa în interiorul graniţelor unui stat.
2. Orice persoană are dreptul de a părăsi orice ţară, inclusiv a sa, şi de a reveni în ţara sa.

Articolul 14.
1. În caz de persecuţie, orice persoană are dreptul de a căuta azil şi de a beneficia de azil în alte ţări.
2. Acest drept nu poate fi invocat în caz de urmărire ce rezultă în mod real dintr-o crimă de drept comun sau din acţiuni contrare scopurilor şi principiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Articolul 15.
1. Orice persoană are dreptul la o cetăţenie.
2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetăţenia sa sau de dreptul de a-şi schimba cetăţenia.

Articolul 16.
1. Cu începere de la împlinirea vârstei legale, bărbatul şi femeia, fără nici o restricţie în ce priveşte rasa, naţionalitatea sau religia, au dreptul de a se căsători şi de a întemeia o familie. Ei au drepturi egale la contractarea căsătoriei, în decursul căsătoriei şi la desfacerea ei.
2. Căsătoria nu poate fi încheiată decât cu consimţământul liber şi deplin al viitorilor soţi.
3. Familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului.

Articolul 17.
1. Orice persoană are dreptul la proprietate, atât singură, cât şi în asociaţie cu alţii.
2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.

Articolul 18.
Orice om are dreptul la libertatea gândirii, de conştiinţă şi religie; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea, singur sau împreună cu alţii, atât în mod public, cât şi privat, prin învăţături, practici religioase, cult şi îndeplinirea ritualurilor.

Articolul 19.
Orice om are dreptul la libertatea opiniilor şi exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum şi libertatea de a căuta, de a primi şi de a răspândi informaţii şi idei prin orice mijloace şi independent de frontierele de stat.

Articolul 20.
1. Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire şi de asociere paşnica.
2. Nimeni nu poate fi silit să facă parte dintr-o asociaţie.

Articolul 21.
1. Orice persoană are dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice ale ţării sale, fie direct, fie prin reprezentanţi liber aleşi.
2. Orice persoană are dreptul de acces egal la funcţiile publice din ţara sa.

3. Voinţa poporului trebuie să constituie baza puterii de stat; această voinţă trebuie să fie exprimată prin alegeri nefalsificate, care să aibă loc perioadic prin sufragiu universal, egal şi exprimat prin vot secret sau urmând o procedură echivalentă care să asigure libertatea votului.

Articolul 22.
Orice persoană, în calitatea sa de membru al societăţii, are dreptul la securitate socială; ea este îndreptăţită ca prin efortul naţional şi colaborarea internaţională, ţinându-se seama de organizarea şi resursele fiecărei ţări, să obţină realizarea drepturilor economice, sociale şi culturale indispensabile pentru demnitatea sa şi libera dezvoltare a personalitatii sale.

Articolul 23.
1. Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii sale, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la ocrotirea împotriva şomajului.
2. Toţi oamenii, fără nici o discriminare, au dreptul la salariu egal pentru muncă egala.
3. Orice om care munceşte, are dreptul la o retribuire echitabilă şi satisfăcătoare care să-i asigure atât lui, cât şi familiei sale, o existenţă conformă cu demnitatea umană şi completată, la nevoie, prin alte mijloace de protecţie socială.
4. Orice persoană are dreptul de a întemeia sindicate şi de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale.

Articolul 24.
Orice persoană are dreptul la odihnă şi recreaţie, inclusiv la o limitare rezonabilă a zilei de muncă şi la concedii periodice plătite.

Articolul 25.
1. Orice om are dreptul la un nivel de trai care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea lui şi a familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa sa.
2. Mama şi copilul au dreptul la ajutor şi ocrotire deosebite. Toti copiii, fie că sunt născuţi în cadrul unei căsătorii sau în afara acesteia, se bucură de aceeaşi protecţie socială.

Articolul 26.
1. Orice persoană are dreptul la învăţătură. Învăţământul trebuie să fie gratuit, cel puţin în ceea ce priveşte învăţământul elementar şi general. Învăţământul tehnic şi profesional trebuie să fie la îndemâna tuturor, iar învăţământul superior trebuie să fie de asemenea egal, accesibil tuturora, pe bază de merit.
2. Învăţământul trebuie să urmărească dezvoltarea deplină a personalităţii umane şi întărirea respectului faţă de drepturile omului şi libertăţile fundamentale. El trebuie să promoveze înţelegerea, toleranţa, prietenia între toate popoarele şi toate grupurile rasiale sau religioase, precum şi dezvoltarea activităţii Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru menţinerea păcii.
3. Părinţii au dreptul de prioritate în alegerea felului de învăţamânt pentru copiii lor minori.

Articolul 27.
1. Orice persoană are dreptul de a lua parte în mod liber la viaţa culturală a colectivităţii, de a se bucura de arte şi de a participa la progresul ştiinţific şi la binefacerile lui.
2. Fiecare om are dreptul la ocrotirea intereselor morale şi materiale care decurg din orice lucrare ştiinţifică, literară sau artistică al cărei autor este.

Articolul 28. Orice persoană are dreptul la o orânduire socială şi internaţională în care drepturile şi libertăţile expuse în prezenta declaraţie pot fi pe deplin înfăptuite.

Articolul 29.
1. Orice persoană are îndatoriri faţă de colectivitate, deoarece numai în cadrul acesteia este posibilă dezvoltarea liberă şi deplină a personalităţii sale.
2. În exercitarea drepturilor şi libertăţilor sale, fiecare om este supus doar îngrădirilor stabilite prin lege, exclusiv în scopul de a asigura cuvenita recunoaştere şi respectare a drepturilor şi libertăţilor altora şi ca să fie satisfăcute justele cerinţe ale moralei, ordinii publice şi bunăstării generale într-o societate democratică.
3. Aceste drepturi şi libertăţi nu vor putea fi în nici un caz exercitate contrar scopurilor şi principiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Articolul 30.
Nicio dispoziţie a prezentei Declaraţii nu poate fi interpretată ca implicând pentru vreun stat, grupare sau persoană dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a săvârşi vreun act îndreptat spre desfiinţarea unor drepturi sau libertăţi enunţate în prezenta declaraţie.

6 mai 2010

Proiectul legii învăţământului - 18 martie 2010

Utilă celor implicaţi: dascăli, elevi, părinţi - actuali şi viitori!

Barometrul global al corupţiei 2009

Barometrul Global al Corupţiei (Barometrul) 2009 lansat de Transparency International (TI) expune principalele constatări cu privire la sondajul opiniei publice care vizează percepţiile generale ale publicului larg asupra corupţiei, dar şi experienţe referitoare la fenomenul de mită în întreaga lume.1 Barometrul evaluează măsura în care instituţiile cheie şi serviciile publice sunt percepute ca fiind corupte, identifică părerile cetăţenilor cu privire la eforturile guvernului în lupta anticorupţie, iar în acest an, pentru prima dată, include întrebări amănunţite despre nivelul capturii statului şi dorinţa persoanelor de a plăti în plus pentru o conduită corporativă corectă.
Barometrul este conceput pentru a completa opiniile experţilor asupra corupţiei din sectorul public puse la dispoziţie de către Indicele de Percepţie al Corupţiei al TI şi informaţiile despre fluxurile mitei la nivel internaţional reflectate în Indicele Plătitorilor de Mită Transparency International. De asemenea, Barometrul furnizează informaţii cu privire la tendinţele corupţiei în percepţia publicului larg. La a şasea sa ediţie, Barometrul face posibilă şi o evaluare a schimbărilor petrecute de-a lungul timpului; asupra instituţiilor considerate ca fiind cele mai corupte, a eficacităţii eforturilor făcute de guverne în lupta anticorupţie, dar şi a numărului de cetăţeni plătitori de mită.

5 mai 2010

Călătorii extracorporale

...Una din experienţele cele mai interesante am trăit-o în ziua în care am devenit, în mod public, membru al atât de suspectului grup de aşa-zise mediumuri hipersensibile şi ciudate, numite, ceva mai eufemistic, parapsihologi, iar publicarea cărţii mi-a distrus pur şi simplu imaginea de „om cu frica lui Dumnezeu” şi „întreg la minte”.
Cu toate acestea, multe dintre rezultate au fost de-a dreptul neaşteptate, iar îngrijorarea multora neîntemeiată. De exemplu, faptul că am fost (şi încă sunt) foarte ancorat şi activ în lumea materială a afacerilor a avut drept rezultat tratarea cu maximă seriozitate a manuscrisului meu.
Şi un alt aspect: ar fi trebuit să am mai multă încredere în părerile oamenilor de afaceri. Convingerea mea era că afacerile şi industria respectă „ceva de valoare”, fără a acorda prea mare importanţă originii acelui „ceva”. Vorba aceea, „dacă funcţionează, foloseşte-l”. Cu toate acestea, mă interesa foarte mult părerea celor din consiliul de conducere al corporaţiei — al cărui preşedinte eram — în legătură cu cartea mea. Cine ar fi vrut ca toate afacerile acelea, care presupuneau investirea multor milioane de dolari, să cadă pe mâna unui om cu labilitate psihică şi comportamentală dovedită?
După publicarea cărţii, nici unul dintre membrii consiliului de administraţie nu a comentat în vreun fel respectivul eveniment editorial. Şi nici eu. În schimb, la o petrecere, soţia unuia dintre ei m-a rugat să-i dau un autograf pe „cartea mea”, pe care tocmai şi-o cumpărase. M-am supus, deşi cu o oarecare stîngăcie amestecată cu teamă. Dacă stau să mă gîndesc mai bine, nici n-ar fi trebuit să fiu surprins.

4 mai 2010

Ţara F.M.I.

De-o sătămână, Guvernul Boc discută cu F.M.I. Discută, e un fel de-a spune. Unii miniştri fac declaraţii înaintea intrării la discuţii şi declară contradictoriul la ieşirea de la discuţii, spunând că ce au declarat prima dată nu se poate face pentru că „nu ne dă voie F.M.I.-ul.
Astăzi au ajuns la discuţii cu F.M.I.-ul şi reprezentanţii confederaţiilor sindicale.
Deci acest F.M.I. discută cu actorii scenei sociale din această ţară, dovedind prin asta că dispune. Este adevărat că există în popor o vorbă care spune: „cine plăteşte, comandă!” Dar ea nu prea ar avea aplicabilitate, pentru că F.M.I.-ul plăteşte acum, dar îşi va lua înapoi banii cu vârf şi îndesat. Şi să ne amintim: înainte de criză, F.M.I. cam şoma şi era în pierdere, adică pe minus, iar anul trecut, 2009, a trecut pe profit.
Oricum, ca şi cetăţean al acestei ţări, nu cred că pică cuiva bine să accepte ideea că nişte funcţionari oarecare ai F.M.I.-ului vin aici şi dictează condiţii. Problema noastră e dată însă de cei care ne reprezintă în aceste discuţii. Şi se pare că ne reprezintă prost. Chiar foarte prost...
Şi toate astea pentru că noi iar am votat prost...

Un tenor român

Ştefan Pop, un tânăr student al Academiei de Muzică din Cluj, în vârstă de 23 de ani, a câştigat prestigiosul concurs „Operalia", înfiinţat şi condus de Placido Domingo.

Tenorul român Şte­fan Pop a câştigat duminică, pe scena Scalei din Milano, unul dintre cele mai importante concursuri eu­ropene pentru soliştii de operă, Operalia, într-o finală care a fost dirijată de marele tenor spaniol Placido Domingo.

Cu exact o săptămână mai devreme a câştigat şi marele premiu la cel mai important concurs de canto din Asia. „Am dormit două ore, sunt obosit după o lună de umblat prin lume şi sunt foarte fericit. Am prins vârful! Ce mai poţi să-ţi doreşti?!? După ce am câştigat concursul din Coreea, acum am luat vârful con­cursurilor chiar pe scena de la Scala. Operalia se organizează în fiecare an în altă ţară, iar eu am avut şansa să fiu şi pe scena de la Scala şi să câştig marele premiu!", ne-a declarat Ştefan Pop, al cărui vis dintotdeauna a fost să cânte pe scena milaneză.
Bravo!

Boxer - reprezentant al României pe banii lui

Alexandru Marin, tânăr boxer din Iaşi, a riscat şi a vrut să meargă la Campionatele Mondiale de tineret din Azerbaidjan pe banii lui deoarece federaţia a afirmat că nu îi poate asigura fondurile pentru a participa la marea competiţie. Şi, iată că, nu numai că nu s-a făcut de râs, ci chiar a salvat onoarea delegaţiei noastre obţinând singura medalie pentru boxerii români la aceste Mondiale, bronz la categoria 54 de kilograme, depăşindu-i astfel pe ceilalţi şase sportivi români din lot care au ajuns la Baku pe banii federaţiei! Mai mult, ieşeanul este şi singurul boxer român care s-a calificat pentru prima ediţie a Jocurilor Olimpice pentru tineret de la Singapore, din vara acestui an (14-26 august), acolo unde au ajuns primii patru clasaţi la fiecare categorie. Ca urmare, Federaţia a anunţat că îi va plăti ieşeanului banii de deplasare şi cazare.

Alexandru Marin, sportiv pregătit la CFR-CSS Unirea Iaşi de antrenorul Nicolae Brânzei, a fost învins în semifinale de indianul Thapa Shiva, la puncte, decizie 3-10, şi a rămas cu bronzul asigurat încă de când l-a întrecut pe galezul Zack Davies, în sferturi. Marin a stat în turul I, iar în turul al doilea a trecut la puncte de kenyanul Isaack Mejor, scor 15-4. Alex Marin l-a învins în optimi pe ungurul Robert Lakatos, unul dintre favoriţi, prin KO tehnic în repriza a treia, iar în sferturi a trecut de galezul Zack Davies, la puncte, cu 9-7.


Tot săptămâna trecută, în timp ce Alex a cucerit bronzul mondial la Baku, fratele mai mic, Tudor Marin, a devenit campion naţional la juniori, la Tg. Mureş. În finala categoriei 60 kg a CN de juniori, Tudor Marin l-a învins cu 6-2 pe Răzvan Vâlcea, de la CSS Râmnicu Vâlcea, intrând în posesia aurului.

Şi mai interesante devin lucrurile dacă aflăm că urmă cu doi ani, la Mondialele pentru tineret de la Guadalajara (Mexic), Dragoş Marin, vărul lui Alex, a obţinut tot medalia de bronz. De asemenea, el a cucerit în urmă cu trei ani argintul la Campionatele Uniunii Europene de Box, iar în 2009 a urcat pe treapta a treia la Europenele de tineret.
Bravo!

Inteligenţa materiei

Lucrarea „Inteligenţa materiei" îşi propune să abordeze, în actuala ediţie, laturile esenţiale ale cunoaşterii, indiferent de caracterul sursei - ştiinţifică, empirică sau revelată - pentru a găsi un răspuns la întrebările fundamentale ale omului şi pentru a schiţa o posibilă cale de urmat. Finalitatea sa a fost de a realiza o sinteză a acelor date despre noi, menite să releve coerenţa şi rezonanţa lumii de la macrounivers la microunivers, de la vizibil la invizibil, sub acţiunea marelui arhitect constituit de ceea ce am numit Inteligenţa materiei.
Ideea de Inteligenţă ordonatoare de univers, de raţiune cosmică, nu este desigur nouă. La modul vag şi întrebător, orice om de bun simţ, în fata ordinii din natură, îşi spune că „trebuie să existe ceva" care să o justifice.

3 mai 2010

Ce este şi ce vrea „Bugetul de stat al României”

                                                           

Zamolxis sau mitul dacic în istoria şi legendele spaniole

În 1942, în viaţa lui Alexandru Busuioceanu a intervenit un eveniment deosebit, ce-şi va pune amprenta pe tot restul activităţii şi sentimentelor sale. Profund deprimat de înrăutăţirea climatului politic din România acelor ani, el se decide să părăsească ţara, cu intenţia mărturisită de a nu se mai întoarce niciodată. Iată de ce acceptă postul de ataşat cultural la Madrid, unde avea să se şi stabilească; ulterior va înfiinţa o catedră de Limbă şi Literatură română la Universitatea de acolo, pe care o va păstra până la moarte. A desfăşurat o neîncetată activitate de cercetare şi propagare a culturii româneşti: înfiinţează Institutul Român de Cultură din Madrid, obţine introducerea limbii române ca materie obligatorie la şapte facultăţi spaniole, înlesneşte publicarea unor traduceri din marii noştri scriitori (ca Rebreanu ş.a.), publică articole şi ţine conferinţe despre arta şi literatura română, abandonând aproape cu totul vechile sale preocupări legate de istoria artelor din alte ţări. Se simte profund român şi aşa se va simţi până la moarte, păstrându-şi cetăţenia şi purtând în suflet o necontenită nostalgie pentru pământul său natal.
Acesta ete contextul în care ia naştere studiul de faţă, sitauat într-un domeniu nou, în care a „intrat din întâmplare” şi simţindu-se în plină „aventură”, cum reiese din corespondenţa cu Mircea Eliade. „Întâmplarea” fusese declanşată de constanta sa preocupare de a căuta urme româneşti oricând şi oriunde, inclusiv în vechile arhive ale Spaniei - patria împăratului Traian. „Aventura” a constat în descoperirea neaşteptată la care l-au condus studiile sale asidue, şi care l-a pasionat într-atâta, încât a generat prezenta lucrare, concepută, scrisă, refăcută, amplificată de-a lungul multor ani, în pofida şanselor precare de a o vedea tipărită. Şi nici n-a văzut-o.


Cancerul: o ciupercă? Vindecarea: posibilă?

Nu pot să nu subliniez un articol impresionant, din care extrag:
...
De aceea, când cineva din afara găştii Big Pharma, descoperă o metodă eficientă de tratare a cancerului, acesta imediat devine o ţintă a organizaţiilor medicale, dar şi a agenţiilor guvernamentale.
Un astfel de caz este doctoral Italian, Tullio Simoncini, un om deosebit, dar şi curajos, care a refuzat să cedeze presiunilor imense care s-au făcut asupra lui şi care încă se mai fac din momentul în care el a realizat ce este cancerul şi cum putem scăpa de el.

Aşa zisa „crimă” comisă de Simoncini a fost aceea că a descoperit faptul că boala de cancer este o ciupercă cauzată de candida, care este un organism micotic şi care oricum trăieşte în organismul uman în cantităţi mici, chiar şi în oamenii sănătoşi. În mod normal, sistemul imunitar ţine această ciupercă sub control, dar când Candida din corp metamorfozează într-un fungi mai puternic, atunci pot apare probleme mai grave şi chiar cancerul.

Prietenul meu, Mike Lambert, de la clinica Shen situată aproape de casa mea din Insula lui Wight (sudul Marii Britanii) spune următoarele despre Candida:

„Fungi, şi în special Candida, se dezvoltă mâncând din corpul gazdei (corpul uman) astfel dizolvându-l încet dar sigur. Deasemenea, candida are nevoie de corpul uman ca să se înmulţească pentru ca nu o poate face fără acest mediu. Nu este de mirare că în cazurile de oboseală cronică, care în majoritate se atribuie coloniilor de Candida, cel infestat se simte foarte rău fizic dar şi mental.”

Tullio Simoncini spune clar că boala cancer este în final această infecţie fungală şi că explicaţiile convenţionale medicale cum că boala cancer se datorează unei funcţionări defectuase a celulelor este pur şi simplu greşită.
Candida

Simoncini este specialist oncolog (tratarea tumorilor), specialist în diabet şi boli de metabolism, dar este chiar mai mult de atât. El este un adevărat medic care urmăreşte să dezvăluie adevărul pentru beneficiul pacienţilor şi refuză să repete precum un papagal, versiunea oficială a ceea ce trebuie doctorii să gândească şi să spună.

El provoacă dogma „conformismului intelectual” şi toate asumările nefondate, minciunile, manipularea şi falsurile acesteia, fiind foarte critic la adresa organizaţiilor medicale care continuă să caute „tratamente” false şi ineficiente pentru tratarea epidemiei globale de cancer.

Încă de când a intrat la medicină, el si-a dat seama că ceva nu este în regulă cu cancerul şi cu modul în care acesta este tratat. Simoncini spune:

„Vedeam suferinţe teribile. Eram în secţia de oncologie pediatrică şi toţi copiii au murit. Sufeream şi eu văzând cum săracii, săracii copii mureau de la chimioterapie şi radiaţii”.

Frustrările şi tristeţea lui din cauza a ceea ce vedea l-au determinat să caute alte căi de a înţelege şi a trata această boală devastatoare. Şi-a început explorările cu o minte deschisă şi cu o pagină albă de hârtie în faţă, nepatată de nici o teorie rigidă împinsă în faţă sau îndoctrinată de curentul principal, convenţional al medicinei şi ştiinţei.
Câţi oare mai trebuie să sufere până când oamenii vor înceta să se mai uite la medici ca la zei atotştiutori, realizând nivelul imens al ignoranţei care are loc?
Simoncini a realizat că toate cancerele se comportă la fel, indiferent de localizarea în corp. Toate cancerele au un numitor comun. El deasemenea a realizat că toate tumorile canceroase sunt întodeauna albe.

Ce altceva mai este alb? Candida.

Simoncini a realizat că ceea ce crede medicina convenţională că este o creştere de celule canceroase ieşită de sub control, de fapt este reacţia sistemului imunitar de a proteja corpul împotriva atacurilor de Candida astfel mărind producţia de celule.

Simoncini spune că lucrurile decurg în felul următor:
  • Candida este în mod normal ţinută sub control de sistemul imunitar, dar când acesta devine slăbit şi/sau compromis, Candida se extinde şi poate dezvolta o „colonie”
  • Candida, în cele din urmă, poate penetra un organ, iar sistemul imunitar trebuie să răspundă acestui atac în alt „mod”
  • Acest „mod” este de a construi o barieră defensivă de celule şi această barieră, acest cumul de celule este ceea ce este denumit cancer.
Se spune că răspândirea cancerului la alte părţi ale corpului este provocată de migrarea unor celule „maligne” de la sursa originala. Simoncini spune că lucrurile nu stau deloc aşa. Răspândirea cancerului este declanşată de cauza reală a cancerului, adica de Fungi Candida care migrează de la sursa originară. Această migrare poate fi declanşată chiar la biopsie sau în timpul operaţiei.

Ce anume îi permite cancerului să se manifeste, după cum am spus şi în multe dintre cărţile mele? Sistemul imunitar slabit. Când sistemul imunitar funcţionează eficient, va adresa orice problemă înainte de a scăpa de sub control. În acest caz, ţinând Candida sub control.

Echilibrul sistemului imunitar



Dar iată că numărul bolnavilor de cancer creşte pe plan global şi continuă să crească. Există un război bine calculat împotriva sistemului uman imunitar şi care a devenit din ce în ce mai prezent.

Sistemul imunitar este slăbit şi atacat de mâncăruri şi băuturi cu aditivi, chimicale agricole, vaccinuri, tehnologie cu frecvenţe electromagnetice şi de microunde, medicamente farmaceutice, stresul vieţii moderne şi altele.

Vă imaginaţi ce deficienţe pot avea copiii din ziua de azi când ei primesc 25 de vaccinuri sau combinaţii de vaccinuri până la varsta de 2 ani (aceasta este situaţia în America, în România copiii primesc 10 vaccinuri până la vârsta de 1 an şi încă 5 până la vârsta de 14 ani) şi toate aceste vaccinuri se fac în timp ce sistemul imunitar încă este în formare.

Acesta este modul în care familiile de Iluminati urmăresc să declanşeze reduceri masive ale populaţiei – prin demolarea mecanismelor de protejare naturala a corpului.

Mdaaa… aici este adevăratul şoc. Ce distruge sistemul imunitar mai repede decat orice?

CHIMIOTERAPIA

Iradierea de asemenea. Chimioterapia este o otravă care este menită să distrugă celule. Hmmmm… atâta tot.



Tratamentul convenţional al cancerului se face prin otrăvirea victimei sperând că celulele canceroase vor fi în mai mare măsură şi mai repede omorâte decât cele sănătoase şi nu se va ajunge la pierderea vieţii pacientului.

Dar stai să vezi. Această chimioterapie otrăveşte şi omoară şi celulele sistemului imunitar pe care îl face „varză”. Iar Candida este încă prin împrejurimi.

Acest sistem imunitar făcut „varză” nu mai poate răspunde în mod eficient la atacurile de Candida şi aceasta va câştiga teren, astfel încât cancerul se transferă în alte părţi ale corpului ajungându-se la răspândirea acestuia în corp. Chiar şi cei care şi-au revenit după operaţie şi chimioterapie şi sunt declaraţi vindecaţi, rămân o bombă care e pe cale să explodeze în orice moment.

Sistemul lor imunitar este acum mult slăbit şi este doar o chestiune de timp până când Candida va declanşa o recidivă. Chimioterapia de fapt, omoară oamenii pe care ar fi trebuit să-i trateze.

Când Simoncini a realizat că boala de cancer este de fapt o infecţie sau infestare fungală, el a început să caute ceva, o substanţă care poate să omoare această ciupercă, astfel înlăturând cancerul. El şi-a dat seama că medicamentele antifungale nu dau rezultate, pentru că fungii pot muta foarte repede pentru a se apara şi chiar încep să se hrănească cu medicametele prescrise care aveau scopul de a-i omorî.



Astfel, Simoncini a găsit ceva mult, mult mai simplu – bicarbonatul de sodiu. DA, ingredientul principal din praful de copt. Atenţie! Nu este exact acelaşi lucru cu praful de copt care are şi alţi aditivi.

El a folosit această substanţă pentru că este un distrugător puternic al fungiilor şi spre deosebire de medicamentele antifungale, Candida nu se poate adapta la bicarbonatul de sodiu. Pacientului i se dă bicarbonat de sodiu pe cale orală, dar şi intern cu ajutorul unui endoscop de exemplu, un tub lung şi subtire care în general se foloseşte la vizionarea corpului pe interior fără a folosi bisturiu. Aceasta ajută la plasarea bicarbonatului de sodiu direct pe cancer, adică direct pe fungi.

Egiptenii din antichitate ştiau despre proprietăţile vindecatoare ale substantelor anti-fungale, iar cărţi indiene de acum 1.000 de ani recomandă pentru tratarea cancerului, substanţe puternic alcaline.

În 1983, Simoncini a tratat un bărbat italian, Gennaro Sangermano, căruia i s-au mai dat doar 6 sau 7 luni de viaţă din cauza unui cancer de plămâni. După câteva luni de tratament cu bicarbonat de sodiu, el s-a reîntors la o stare de sănătate bună, iar cancerul a dispărut. Acum, după 26 de ani el încă este în viaţă şi cu o sănătate bună.

Simoncini începuse să aibă mai multe reuşite cu această metodă şi şi-a prezentat cercetările şi rezultatele la Departamentul Italian de Sănătate, sperând că acesta va aproba trecerea la teste ştiinţifice pentru demonstrarea eficienţei acestei metode de tratament. Dar din păcate el a început să descopere adevărata scară la care se practică manipularea şi decepţia din domeniul medical.



Autorităţile, nu numai că au ignorat documetaţia prezentată de Simoncini, ba mai mult, el a fost exclus din registrul medicilor din Italia din cauză că a recomandat metode de tratament care nu au fost aprobate. DA, aşa am spus – metode de tratament care nu au fost aprobate.

El a fost supus unor campanii feroce de ridiculizare şi condamnare duse de mijloacele media, iar apoi a fost închis pentru 3 ani pe motivul că a fost găsit vinovat de cauzarea morţii unor pacienţi pe care i-a tratat. Din toate unghiurile, s-a declanşat campania: pune mâna pe Simoncini şi nu-l lăsa să mai facă valuri.

Organizaţiile medicale spun că declaraţiile lui cu privire la bicarbonatul de sodiu sunt nebuneşti şi periculoase. Un medic Italian „de referinţă”, în mod exagerat a inclus bicarbonatul de sodiu în clasa drogurilor periculoase care pot cauza moartea şi afectiuni grave în corp.

În tot acest timp, milioane de pacienţi mureau de cancer, pacienţi care puteau fi trataţi în mod efficient. Dar acestor oameni, de la putere, nu le pasă.

Tullio Simioncini, din fericire, nu este o persoană care să se dea aşa uşor bătută, şi a continuat să răspândească informaţii despre lucrările şi descoperirile sale pe internet şi în prezentări publice. Am auzit de el de la Mike Lambert de la clinica Shen unde Simoncini a vorbit în timp ce eram în deplasare în Statele Unite.

Stiu că el are succese remarcabile la reducerea drastică sau chiar înlăturarea unor forme avansate de cancer prin folosirea bicarbonatului de sodiu. Aceasta durează câteva luni în unele cazuri, dar în altele, ca de exemplu cancerul de sân, având în vedere accesul uşor la tumoare, aceasta dispare în câteva zile.

Oamenii deasemenea se tratează singuri sub îndrumările dr-lui Simoncini şi la sfârşitul acestui articol sunt nişte linkuri la nişte imagini video cu oameni care vorbesc despre experienţa lor cu cancerul şi tratarea acestuia prin metoda Simoncini.
Conform unui articol despre cercetările a doi oameni de ştiinţă englezi, profesorul Gerry Potter de la Grupul de Descoperire a Curei pentru Cancer şi profesorul Dan Burke, am scris în articolul din luna aprilie faptul că boala cancer este de fapt o ciupercă. Descoperirile celor doi profesori sunt urmatoarele:
  • celulele canceroase au un biomarker unic pe care celulele normale nu îl au. Acest biomarker este o enzimă care se numeste CYP1B1. Enzimele sunt proteine care au rol de a cataliza sau mări rata unei reactii chimice.
  • enzima CYP1B1 alterează structura chimică a unui compus care se numeşte Salvestrol care în mod normal se găseşte în natură în multe fructe şi vegetale. Aceste schimbări chimice transformă salvestrolul într-un agent care omoară celulele canceroase, dar nu le atacă pe cele normale.
Sincronicitatea este perfecta. Enzimele CYP1B1 apar numai în celulele canceroase şi reacţionează cu salvestrolul din fructe şi vegetale pentru a crea reacţii chimice care omoară numai celulele canceroase. Şi aici este dovada că tumorile sunt fungi. Salvestrolul reprezintă sistemul natural de protecţie al fructelor şi vegetalelor împotriva atacurilor de fungi şi de aceea salvestrolul se găseste numai în speciile care sunt supuse distrugerilor fungale precum: căpşunile, afinele, fragii, strugurii, coacăzele negre şi roşii, murele, merele, perele, vegetalele verzi (în special broccoli şi varza), anghinarea, ardeii graşi roşii şi galbeni, avocado, măcrisul, sparanghelul şi vinetele.

Ce este aproape diabolic, este că Big Pharma şi marile companii Bio Tech ştiu acest lucru şi ei au făcut următoarele 2 lucruri de majoră importanţă pentru a slăbi acest sistem de protejare naturală împotriva atacului fungal care este cancerul:
  1. Fungicidele chimice folosite în agricultura moderna care omoară fungi în mod artificial, ceea ce înseamnă că plantele nu mai trebuie să-şi activeze propriul sistem de protejare şi anume salvestrolul. În ziua de azi, salvestrolul se mai găseşte doar în legumele şi fructele crescute organic.
  2. Cele mai utilizate fungicide au acţiune puternică de blocare a enzimelor CYP1B1, aşa că oricâte produse care au fost crescute cu chimicale vei consuma, nu prea contează întrucât salverstrolul nu se va activa şi nu va acţiona ca un agent de distrugere al cancerului aşa cum ar fi fost normal.
Acesta nu este un accident, ci este un lucru bine plănuit, asa cum era bine planuită şi distrugerea lui Tullio Simoncini. Familiile elită vor ca oamenii să fie distruşi de cancer şi nu vindecaţi. Ei sunt nişte oameni bolnavi atât mental cât şi emoţional şi consideră oamenii drept oi sau vite, animale în orice caz. Lor nu le pasă cât stres, câtă suferinţă şi moarte cauzează aceste manipulări şi secretizări, şi din punctul lor de vedere: cu cât mai multă suferinţă, cu atât mai bine. Şi asta dovedeşte că aceşti oameni nu sunt în toate minţile.

Dar Simoncini refuză să încline steagul şi continuă să promoveze ceea ce el vede că este un tratament sigur al cancerului, pe când „în lumea reală” cifra de decese din cauza cancerului creşte şi continuă să crească în mod incontrolabil, pentru că tratamentele sunt bazate pe teorii intenţionat eronate şi care nu dau rezultate.

Este într-adevar o societate nebună, nebună, dar din perspectiva familiilor de elită, aşa şi trebuie să fie. Mulţumim Domnului pentru oameni curajosi şi hotărâţi precum Tullio Simoncini. Avem nevoie de mai mulţi oameni ca el şi cât de repede. Ce contrast imens este între el şi cei care servesc organizaţiile medicale. Când Simoncini a ţinut prezentarea la clinica Shen, chiar cu câteva săptămâni înainte de acest eveniment, mulţi medici locali l-au ridiculizat şi i-au contestat teoriile... Au fost şi ei invitaţi la prezentarea lui Simoncini, ceea se probabil că ar fi adus importante benficii pacienţilor acestora. Li s-au rezervat locurile pentru a participa la prezentare şi a pune întrebări direct lui Simoncini.
Ghici ce s-a intamplat? Ei nu au venit.
Site-ul lui Tullio Simoncini

Întregul articol: Ieşirea din Matrix

Misterele dezvăluite ale Craniilor de Cristal

Majoritatea oamenilor de ştiinţă şi arheologilor contemporani consideră că civilizaţia şi tehnologia modernă reprezintă cele mai avansate sisteme pe care le-a avut vreodată Pământul nostru. Cu toate acestea, în istoria consemnată au fost multe descoperiri derutante de vestigii, monumente şi modele neobişnuite, lăsate de antici. Câteva dintre ele au fost numite Minunile Lumii Antice. Dar perspectiva noastră modernă, ştiinţifică, nu ne-a permis să înţelegem complet scopul multora dintre aceste descoperiri străvechi.
Gândiţi-vă la piramide sau la Stonehenge. Sau la neobişnuita descoperire a desenelor trasate pe pământ şi care se disting numai din aer, din America (liniile de la Nazca) şi din Anglia (Calul Gigantic). Aceste vestigii ezoterice ale înaintaşilor noştri pun sub semnul întrebării credinţa în propriul nostru progres neîntrerupt. Însă noi credem că subiectul acestei cărţi, Craniile de Cristal, oferă o şi mai mare provocare pentru orice teorie a progresului linear.

Nicolae Iorga - Politically incorrect

Nu voim a fi un stat modern oarecare, de o precocitate şi îndrăzneală care să uimească lumea. Având conştiinţă de ceea ce suntem, simţindu-ne români mai mult decât coborâtori ai romanilor şi chiar decât cetăţeni ai României, voim, în cea mai strânsă legătură cu tot ceea ce a fost sănătos în trecut să clădim cu mijloace româneşti civilizaţia românească pentru toţi românii.
Singura chestiune care trebuie imediat resolvată, prin braţele unite ale noastre e dreptul Românimii de a se impune ca stăpână în orice colţ al pământului pe care l-a locuit, l-a fructificat prin munca ei şi l-a adăpat cu sudorile şi sângele ei şi al
străbunilor.
A venit timpul să facem aici la noi politica noastră naţională, să întrebuinţăm în viaţa noastră naţională numai elementele naţionale, să îndepărtăm pe străinul nefolositor, iar cu atât mai mult pe străinul pierzător, pe străinul ucigător şi pervertitor al neamului nostru.