5 decembrie 2009

Înşelăciunea Obama

Pentru că omul este o fiinţă întrebătoare, după obamania care ajunsese şi la noi, poate că următorul film este un duş rece:

4 decembrie 2009

Confruntarea electorală

Am urmărit ca tot românul confruntarea celor doi finalişti ai alegerilor prezidenţiale de poimâine... Ca mulţi alţi români, nefiind nicidecum implicat în vreuna dintre taberele implicate, nu mi s-a părut nimic spectaculos. Faţă de urâţenia campaniei electorale de până acum, nu mai puteau apărea lucruri prea spectaculoase. Analiştii de televiziune au tot comentat diversele momente. Personal, confruntarea de aseară m-a convins să nu particip la acest scrutin electoral. Cel pe care l-aş fi votat nu este în finală.

Altceva este de sesizat. Aseară vorbeam, cu un amic. El argumenta de ce îl va vota pe domnul Geoană, deşi, culmea, e membru cotizant PD-L. Avea nişte motivaţii foarte personale şi foarte de înţeles. Însă în câteva cuvinte a făcut referire la atmosfera din interiorul grupului PD-L din care face parte. Şi lucrurile nu erau de loc plăcute. Spunea că nu ai voie să mai spui o vorbă, să mai exprimi o opinie oarecum contrară domnului Băsescu, pentru că imediat eşti admonestat. O astfel de radicalizare era societatea românească în primii ani de după '89. Dar există o mare diferenţă între cele două momente: atunci, oamenii se „războiau” pentru nişte principii, nişte idei; acum, cred că „războiul” este mult mai pragmatic, el se duce pe „ciolan”; pe baza experienţei ultimelor douăzeci de ani, oamenii ştiu că cine are puterea la centru, impune şefii în teritoriu; şi-atunci PD-L-iştii sunt foarte răi, ştiind că de luni încolo e posibil să fie îndepărtaţi din funcţii.

Din păcate, acest model de societate a fost impus de domnul Iliescu. Şi va mai trece mult până ce societatea românească se va aşeza pe o matcă favorabilă unei dezvoltări pe termen lung. Între timp, resurse şi energii demne de o cauză mai bună sunt consumate inutil.

Şi-ar mai fi un aspect. Care este avantajul separării alegerilor parlamentare de cele prezidenţiale? Personal nu văd decât dezavantajul cheltuirii unor sume imense în două campanii electorale: o campanie pentru alegerile parlamentare şi una pentru cele prezidenţiale. Pentru că, ce-am văzut în prezenta campanie prezidenţială? Partidele au muncit pe brânci pentru candidatul pe care-l susţineau, iar independenţii n-au avut nici o şansă...

3 decembrie 2009

Din nou E-urile: Despre alimentaţia modernă

E-urile nu au fost niciodată cerute de populaţie; ele au fost oferite şi majoritatea oamenilor le mănâncă fără să se întrebe ce este cu ele. Din cauză că nu se întreabă, producătorii le oferă din nou. S-a născut o adevărată şi foarte rentabilă industrie mondială a E-urilor, care vinde în cantităţi enorme (20 mld. $ anual).

Majoritatea cercetărilor medicale consideră aspartamul ca având un rol în declanşarea următoarelor maladii: tumori cerebrale, scleroză multiplă, epilepsie, sindroame extrapiramidale, boala Alzheimer, retardare mintală, limfoame, malformaţii, diabet.

Un principiu străvechi ai medicinei spune că „nimic nu este mai periculos decât a administra o substanţă timp îndelungat, în mod repetat”. Numai alimentele pot fi administrate timp îndelungat în mod repetat. Toate celelalte substanţe, nonalimente, adică aditivii alimentari, medicamentele chimice şi naturale nu pot fi administrate timp îndelungat, în mod repetat, căci cad sub incidenţa acestei axiome biologice şi în cele din urmă produc diferite sindroame în corpul omenesc.

Demascarea efectelor nocive ale E-urilor şi excluderea lor din alimentaţie este o problemă de conştiinţă civică, este o problemă de atitudine morală, luată atât de consumatori cât şi de cercetătorii în domeniu.

Dezvăluiri despre modul în care francmasoneria caută să distrugă România

Deşi mai vechi (1997), următoarele rânduri merită atenţie:
Scopul ascuns al Francmasoneriei este dominaţia asupra întregii planete, întemeierea unei republici mondiale cu desăvârşire laică, condusă de francmasoni cu o omenire îndobitocită de mizerie şi de patimile inferioare dezlănţuite. Scopurile principale pe care ei intenţionează să le realizeze până în anul 2050, sub numele generic de Noua Ordine Mondială, sunt:
  1. Stabilirea unei „Noi Ordini” Economice Internaţionale, sub directul control al unui organism francmasonic mondial.
  2. Stabilirea şi impunerea necondiţionată a unui guvern mondial francmasonic care va fi manipulat din umbră de Noua Ordine Mondială.
  3. Stabilirea viitoarelor State Unite ale Europei ca aşa-zisă naţiune dominantă, guvernată de guvernul mondial.
  4. Alegerea şi impunerea unui rege planetar unic, iniţiat de maeştrii francmasoni, pentru a conduce guvernul mondial.
  5. Crearea şi promovarea unei aşa-zise „religii mondiale” care va coordona toate religiile pământului („religia” satanică) care va avea în frunte un fel de pontif mondial

Secretele U.S.L.A.



Pe lângă unele amănunte de-a dreptul senzaţionale, cutremurătoare ori energizante, având ca efect redeşteptarea mândriei de a fi român, autorul reuşeşte din plin să aducă şi unele corecţii absolut necesare scrierii unei istorii contemporane a României aşa cum a fost ea în realitate, şi nu cum vor s-o vadă, de zece ani, unii „emanaţi” ai revoluţiei din decembrie '89.
Una dintre aceste corecţii este şi concluzia ultimului capitol al volumului de faţă: generalii Ştefan Guşe şi Iulian Vlad au salvat România de o ocupaţie străină programată cu ceva timp înainte, poate la Malta!
Seria de informaţii senzaţionale oferite de „Secretele U.S.L.A.” poate şoca, poate fi combătută prin informaţii reale şi argumente logice (nimeni nu deţine adevărul suprem) dar, în nici un caz, nu poate fi ignorată! Aşa cum, mai mult ca sigur, aceste „secrete” devenite accesibile publicului larg nu pot fi uitate prea uşor....

Manual de şpagă

Adică am pornit să aflăm, împreună cu cititorii noştri, cum naiba bravii concetăţeni (inclusiv noi, ziariştii :wink: ) reuşesc performanţa ca:
1. dimineaţa să citească gazeta şi să-i înjure pe politicienii corupţi;
2. la prînz să facă anticameră la funcţionarii publici cu daru’n plic;
3. iar pe seară, să se întoarcă în sînul familiei cocoşaţi de cadourile „produse” în ziua respectivă.
Din această trilemă nu putem ieşi! Am zis!